Conform Descopera: Descoperire majoră în Australia: Fosilele din peșterile subacvatice dezvăluie secretele megafaunei
Oamenii de știință au reușit să dezlege un mister vechi de milenii privind conservarea fosilelor de animale gigantice dispărute, descoperite în peșterile inundate din sudul Australiei. Un nou studiu condus de Universitatea Griffith oferă, pentru prima dată, un cadru metodologic robust pentru interpretarea amprentelor lăsate de mediu asupra acestor oase prețioase. Până acum, stabilirea modului în care aceste rămășițe s-au acumulat și au fost modificate în aceste „cimitire acvatice” a fost o provocare majoră pentru cercetători.
Echipa de cercetare, coordonată de doctoranda Meg Walker și profesorul Julien Louys, a examinat atent oase provenite din două sisteme de peșteri subacvatice din apropiere de Mount Gambier. Folosind scafandri specializați, cercetătorii au comparat fosilele găsite în mediul acvatic cu oase provenite din peșteri uscate. Analiza a cuprins totul, de la examinări macroscopice până la studiul compoziției elementale și al proteinelor captive în celulele osoase.
Amprenta unică a mediului subacvatic
Rezultatele studiului, publicat în revista PLOS One, subliniază că mediul subacvatic imprimă o „amprentă” de conservare distinctă asupra oaselor. În multe cazuri, apa a păstrat structura osoasă și detaliile fine mult mai bine decât mediul terestru uscat. Totuși, semnele biologice și chimice prezintă variații semnificative în funcție de expunerea la lumina solară. În zonele iluminate, aflate la intrarea în peșteri, algele și plantele acvatice au colonizat suprafața oaselor, lăsând urme specifice. În contrast, în zonele adânci, în întuneric total, lipsa vegetației a permis conservarea oaselor într-o stare aproape intactă.
Spre deosebire de fosilele subacvatice, rămășițele din peșterile uscate au prezentat un alt tip de degradare. Bacteriile terestre au consumat porțiuni din os, iar rădăcinile plantelor au sculptat șanțuri lungi pe suprafața acestora. Această diferențiere clară ajută la diferențierea originilor și a proceselor de conservare.
Reconstruirea trecutului megafaunei
Specimenele analizate provin de la o varietate de animale, atât native, cât și introduse de om, incluzând vaci, canguri, oi, dingo și pisici sălbatice. Unele dintre aceste oase datează chiar din perioada sosirii primilor europeni în Australia, în anii 1840. Prin înțelegerea detaliată a modului în care aceste oase mai recente s-au depus și au fost conservate, paleontologii și arheologii pot reconstitui cu precizie cum au ajuns fosilele megafaunei străvechi în aceste peșteri și în ce condiții de mediu au supraviețuit.
Această nouă metodologie analitică deschide perspective globale esențiale pentru reconstrucția istoriei mediului în ecosistemele acvatice, adesea dificil de explorat. Cercetarea oferă un instrument valoros pentru studiul speciilor dispărute și a evoluției acestora.
Cercetările continuă în zone similare, cu scopul de a aduna și mai multe date.
Sursa: Descopera
