Conform Libertatea: Gara Progresul, după 66 de ani, dispare din peisajul bucureștean
Canicula dogorește la început de august peste București, în timp ce la Gara Progresul utilajele intră peste zidurile care timp de 66 de ani au fost martore tăcute ale plecărilor și sosirilor din sudul Capitalei. Inaugurată pe 19 noiembrie 1960, gara a devenit acum o amintire, demolarea sa fiind parte integrantă a proiectului de modernizare a liniei București-Giurgiu. Vechea construcție va fi înlocuită de un complex multifuncțional, menit să integreze transportul feroviar cu viitoarea extindere a Magistralei 4 de metrou.
O istorie feroviară marcată de dezvoltare și stagnare
Povestea Gării Progresul începe, de fapt, dinainte de inaugurarea oficială. În 1953, pe locul actualei gări funcționa o simplă haltă pe linia ce lega Filaretul de Giurgiu. Până în 1958, halta a fost transformată treptat în stație, iar în 1960, Gara București-Progresul a preluat rolul Gării Filaret, devenind poarta feroviară a sudului Capitalei. Pe lângă liniile pentru călători, complexul feroviar Progresul dispunea și de linii de marfă și rampe industriale, deservind numeroase obiective economice din sudul orașului. Pasionații de istorie feroviară menționează inclusiv o importantă zonă de mărfuri și linii industriale active în perioada sa de maximă dezvoltare.
O latură mai puțin cunoscută a Gării Progresul o reprezintă legătura sa cu activitatea militară. Oamenii din zonă își amintesc că aici opreau frecvent și trenuri ale armatei. Astăzi, printre vegetația crescută și infrastructura rămasă, se pot observa urmele vechilor linii, ce vor dispărea odată cu avansarea lucrărilor. Însă, cea mai semnificativă moștenire a Gării Progresul o reprezintă amplasarea sa pe traseul primei căi ferate construite în România: linia București-Giurgiu. Inaugurată pe 31 octombrie 1869, călătoria inaugurală a parcurs cei aproximativ 67 de kilometri în o oră și jumătate, cu o viteză medie de 45 km/h.
În contrast cu rapiditatea primei linii, astăzi, o călătorie feroviară între București și Giurgiu durează peste trei ore, pe o rută de circa 115 kilometri. Un paradox al acestei linii istorice este degradarea sa progresivă, marcată de întârzieri, întreruperi și lucrări interminabile. Lovitura decisivă a venit pe 13 august 2005, odată cu prăbușirea podului feroviar de la Grădiștea, peste râul Argeș, în urma unor inundații. Linia directă a fost întreruptă, iar trenurile deviate prin Videle. Gara Progresul a rămas fără trafic feroviar de călători timp de aproape două decenii, supraviețuind doar prin trenurile de marfă. Abia la 1 iunie 2024, după refacerea infrastructurii, trenurile de călători au revenit pe ruta directă, însă gara propriu-zisă dispare.
Noul nod intermodal: metrou, tren și parcare
Clădirea istorică a Gării Progresul nu va mai exista pentru a întâmpina noile trenuri. Demolarea sa face loc unui proiect ambițios de infrastructură pentru București. Progresul nu va mai fi doar o gară, ci un complex intermodal, unde se va întâlni metroul, trenurile spre Giurgiu și o nouă infrastructură rutieră, inclusiv o parcare de tip park&ride. Extinderea Magistralei 4 de metrou va lega Gara de Nord de Gara Progresul, traversând nordul, centrul și sudul Capitalei, cu 14 stații noi pe un traseu de aproximativ 11-12 kilometri.
Astfel, pe locul unde astăzi se zăresc urmele vechilor linii, va apărea o infrastructură modernă, gândită pentru nevoile Capitalei din următoarele decenii. Doar un tren de marfă funcțional își mai face veacul printre dărâmături. O gară moare, dar alta, mult mai complexă, se va construi. Între cele două, șinele rămase vor povesti pentru o vreme despre miile de trenuri care au legat Bucureștiul de Giurgiu.
Un centru vital pentru transportul de marfă și călători
Încă din aprilie 1961, Revista Căilor Ferate Române dedica un spațiu consistent Gării Progresul, subliniind importanța sa în dezvoltarea economică a Capitalei. „Față de primele zile când din stația Progresul se urcau în tren cam 10-20 de călători pe zi, acum tot într-o zi, de aici pleacă peste 2.000 de călători. Stația deservește 20 de întreprinderi cu linii de garaj, 60 care încarcă la linia publică și circa 120 care încarcă coletărie”, nota presa vremii. Aceeași publicație menționa în noiembrie 1964 că gara era un punct important pentru aprovizionarea cu cartofi a Capitalei, fiind vândute 300.000 de sacoșe cu cartofi. Înianuarie 1974, un reportaj în revista Flacăra, bazat pe observațiile unui tehnician feroviar, descria o gară importantă, dar cu probleme legate de accesibilitate și confort. Cu toate acestea, gara dispunea de patru linii pentru trenurile de călători, cinci pentru manevre și șase pentru primirea trenurilor cu prefabricate.
Sursa: Libertatea
