Carnavalul de la Las Palmas, un spectacol în umbra solemnității
Gala de deschidere a Carnavalului de la Las Palmas de Gran Canaria a ignorat spiritul ludic care caracterizează această sărbătoare populară, transformându-se într-un eveniment protocolar mai degrabă decât într-o adevărată explozie de energie. Spectacolul, dedicat tematicii Las Vegas, a fost marcat de o deschidere care a generat mai multe întrebări decât bucurie.
Arta și imobilismul în prezentare
Deschiderea a fost un film emoționant, dar a părut mai degrabă un apel la solemnitate decât o invitație la distracție. „Am simțit o atmosferă de formalitate care nu își are locul în această sărbătoare”, a declarat un participant. În ciuda tematicii antrenante, gala a fost lipsită de imaginea vibrantă și teatrală ce ar fi trebuit să o însoțească.
Foarte multe dintre prestații au fost, din păcate, previzibile, iar coregrafiile nu au reușit să captiveze publicul. „Direcția artistică a făcut pași înapoi, uitând adevăratul sens al carnavalului”, afirmă un critic de specialitate. Așadar, s-a preferat o abordare conservatoare în locul uneia inovatoare. Este alarmant cât de repede a fost ratat potențialul unei teme precum Las Vegas, care ar fi putut aduce o notă extravagantă în întregul spectacol.
Un mix de tradiție și banalitate
Deși costumele celor treisprezece candidate au fost elaborate și strălucitoare, ele păreau să fie un déjà vu din anii anteriori. „Consumăm aceleași elemente an de an, fără a ne lărgi orizonturile creativității”, a remarcat un designer de costume. Volumul și opulența nu au fost suficiente pentru a impresiona, iar lipsa inovației a făcut ca defilarea să pară mai mult o repetiție decât o premieră.
Muzica a însoțit evenimentul pe o notă de rezervă, în mare parte asemănătoare unei ceremonii oficiale. Intrările cântecelor și atmosfera generală păreau să se alinieze mai degrabă cu tradiția decât cu exuberanța specifică carnavalului. Un moment amuzant a fost comparat cu melodia de închidere a sistemului Windows 2000, un semn clar al stagnării creative în interpretările sonore.
Dinamica publicului și realizarea tehnică
În ciuda unei curățenii exterioare, gala a suferit din cauza unor probleme de realizare. „Am simțit că televiziunea a fragmentat evenimentul, în loc să îl amplifice”, a observat un telespectator. Cadrele care se pierdeau în momente de coregrafie și micile interferențe de sunet au contribuit la o experiență mai puțin plăcută. Chiar și așa, a fost o seară în care câțiva artizani au strălucit, precum Dani Calero, care a reținut atenția publicului prin naturalețea sa.
Un moment ce a adus o rază de optimism a fost reprezentația grupului „Los Legañosos”, care a reînvigorat atmosfera cu un strop de ironie și umor – esențial pentru esența carnavalului. „Asta înseamnă carnavalul! O adevărată sărbătoare a libertății, fără rigiditate și sofism”, spune unul dintre membrii grupului.
În final, toată această senzație de stagnare și solemnitate a fost simbolizată prin coroana oferită Carlei Benítez González, noua regină a carnavalului. Departe de a reflecta nerăbdarea și exuberanța comunității, gala a lăsat impresia unei desfășurări de forțe doar pentru a părea grandioasă. Se pare că în încercarea de a nu pierde direcția, organizatorii au uitat că, în Carnaval, adevăratul risc este să joci la sigur.
