România rămâne unul dintre ultimele state din Uniunea Europeană care nu recunoaște în mod legal parteneriate civile, fie că sunt între persoane de același sex sau heterosexuale. În timp ce majoritatea țărilor membre au implementat legi care să asigure drepturi și protecție pentru cuplurile partenere, România, Bulgaria, Lituania, Polonia și Slovacia continuă să adapteze legislația lor socială și juridică la standardele europene. Această situație alimentază tot mai frecvent dezbateri legate de drepturile LGBTQ+ și a punctului în care România poate și trebuie să evolueze pentru a îndeplini cerințele civice și internaționale.
Contextul legislativ european și presiunea internațională
De ani buni, Uniunea Europeană promovează principiile egalității și nediscriminării, accentuând rolul legislației naționale în protejarea drepturilor tuturor cetățenilor săi. În 2023, un exemplu elocvent a fost decizia Curții Europene a Drepturilor Omului, care a condamnat România pentru modul în care tratează anumite aspecte legate de drepturile familiei și a parteneriatelor civile. Decizia a venit într-un context în care țările din Europa sunt tot mai conștiente de necesitatea de a adapta legislația la realitățile sociale moderne.
Aceasta condamnare nu a fost singulară, ci a făcut parte dintr-un val de recomandări și presiuni din partea organismelor internaționale, menite să stimuleze Statele Membre să își ajusteze legislația privind recunoașterea și protecția drepturilor LGBTQ+. România, însă, a rămas în urmă, fiind singura țară din blocul comunitar care nu a introdus o formă de parteneriat civil în cadrul legislației naționale. Pentru cetățeni, aceste lipsuri se traduc în lipsa unor drepturi clare referitoare la moștenire, responsabilitatea parentală sau accesul la servicii sociale, aspecte esențiale pentru stabilitatea și protecția familială.
Dezbateri și diversitate de opinii în societatea românească
Publicul român este profund divizat în ceea ce privește această problemă. În timp ce unii susțin ideea de respectare a diversității și de dreptate pentru toate categoriile sociale, alții consideră că legalizarea parteneriatelor civile ar putea contraveni valorilor tradiționale și morale ale societății românești. În acest context, discuțiile publice sunt adesea tensionate, iar deciziile politice sunt influențate de aceste realități.
Un aspect important în aceste dezbateri îl constituie și perspectiva tinerilor, pentru care drepturile civile și recunoașterea oficială a parteneriatelor sunt văzute adesea ca un semn al evoluției și al unei țări moderne, democratice. Totodată, reprezentanții comunității LGBT și organizațiile societății civile insistă asupra faptului că legislația trebuie să reflecte respectul pentru diversitate și să asigure protecție pentru toate persoanele, indiferent de orientarea lor sexuală.
Ce urmează pentru România?
În ultimii ani, tot mai mulți politicieni și reprezentanți ai societății civile românești au exprimat opinia că legalizarea parteneriatelor civile reprezintă un pas esențial spre integrarea deplină în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, procesul legislativ și acceptarea socială rămân puncte sensibile. În acest moment, dezbaterea continuă, iar amânările și pozițiile ambigue nu fac decât să întârzie recunoașterea unor drepturi considerate standard în majoritatea țărilor membre.
Foarte recent, a fost lansat un sondaj care cere opinia publicului cu privire la legalizarea parteneriatelor civile în România. Intenția este de a încerca să înțeleagă dacă opinia populației s-a schimbat și dacă există sprijin pentru o reformă legislativă în acest sens. Cu toate că măsura rămâne încă în suspensie, evoluțiile din alte state membre și presiunea internațională continuă să pună în evidență necesitatea unei schimbări reale.
În lumina acestor evoluții, întrebarea dacă România va începe să recunoască oficial parteneriatele civile devine tot mai relevantă. Indiferent de rezultatul sondajului și de pozițiile politice, realitatea e că ora schimbării prinde viteză, iar viitorul drepturilor civice din România depinde, într-o măsură semnificativă, de voința societății și de decizia politicienilor de a evolua în pas cu valorile europene.
