Criza sistemului medical din România devine tot mai acută, confruntându-se cu presiuni fără precedent care îngreunează accesul la servicii de sănătate. Spitalele sunt sufocate de numărul uriaș de pacienți, iar timpul de așteptare la UPU și în ambulatorii a crescut alarmant, punând în pericol sănătatea și viața celor care au nevoie de tratament urgent. Într-un context în care problemele de fond ale sistemului par a se adânci, se ridică întrebarea: cum poate fi redresată această situație care devastează funcționarea sănătății publice?
### Supraaglomerarea spitalelor devine norma, nu excepția
În ultimele două decenii, sistemul de sănătate din țara noastră s-a confruntat cu o serie de provocări, dar presiunea actuală depășește orice așteptare. Spitalele publice, destinate să fie ultimele refugii pentru cei aflați în stare gravă sau acuzând probleme de sănătate severe, sunt deja la limita suprasolicitării. Conform datelor recente, în anumite secții, timpul mediu de așteptare pentru o consultație se prelungă de la câteva ore la câteva zile, iar în unitățile de urgență, lumea a început să se adune în speranța unui tratament rapid. Potrivit medicilor, „supraaglomerarea duce la compromisuri în calitatea îngrijirii, agravând situația pacienților și creând un cerc vicios”.
Această situație nu este doar o problemă de capacitate fizică, ci și de resurse insuficiente. Finanțarea deficitară a sistemului, infrastructura învechită și lipsa personalului specializat sunt factori care contribuie la această criză. În plus, pandemia de COVID-19 a dezvăluit și mai clar vulnerabilitățile, introducând o presiune constantă pe toate spitalele și crescând numărul de pacienți cu boli cronice sau alte afecțiuni ce trebuie gestionate cu prioritate.
### Internările de urgență, din ce în ce mai frecvente și mai complicate
Consecința directă a supraaglomerării este creșterea numărului de internări, multe dintre ele pentru probleme care ar fi putut fi tratate la primele semne, dacă ar fi fost depistate și gestionate mai devreme. Sănătatea publică suferă, în principal, din cauza lipsei de prevenție și a netratamentului precoce. “Prea mulți pacienți ajung la internare pentru probleme care puteau fi tratate mai ușor, mai rapid și mai ales mai devreme”, afirmă specialiștii.
Această situație are și implicații economice semnificative. Spitalele, suprasolicitate și fără resurse suficiente, trebuie să aloce și mai mulți bani pentru tratamente de urgență și pentru gestionarea crizei, ceea ce îngreunează și mai mult bugetele publice alocate sănătății. În plus, personalul medical își pierde din răbdare și se află în permanență sub presiune, ceea ce duce la epuizare și chiar la plecări spre alte țări, mai bine dotate din punct de vedere al infrastructurii și resurselor umane.
### Perspectivele de reformă și ce trebuie schimbat
Pentru a inversa această tendință, trebuie să se implementeze reforme fundamentale în sistemul de sănătate. Dincolo de investițiile în infrastructură, vorbim despre creșterea finanțării, optimizarea managementului spitalicesc și promovarea prevenției. În plus, o maioră responsabilizare a autorităților și transparența în modul de alocare a fondurilor sunt esențiale pentru a câștiga încrederea cetățenilor și pentru a asigura un acces echitabil la servicii de calitate.
De asemenea, specialiștii atrag atenția asupra necesității de a investi în resursa umană. Creșterea salariilor, condițiilor de muncă și formarea continuă ar putea să rețină medicii și cadrele medicale în țară, prevenind astfel exodul spre țările din Europa sau alte regiuni.
În concluzie, situația sistemului de sănătate din România necesită măsuri imediate și strategice pentru a face față valurilor tot mai mari de pacienți. Dar mai ales, trebuie ca toate părțile implicate să conștientizeze că sănătatea publică este o prioritate națională, un pilon al unei societăți sănătoase și prospere. În condițiile în care ultimele reforme se află încă pe agenda guvernamentală, perspectivele de o reformare reală și durabilă rămân incert, dar speranța unui sistem mai eficient și mai uman nu trebuie să moară.
