Conform Playtech.ro: Industria textilă din AFRICA DE SUD se confruntă cu o criză a forței de muncă, patronii raportând pierderi semnificative de personal, în ciuda unei rate ridicate a șomajului în rândul populației locale. Deficitul de angajați, estimat între 12% și 19% din efectivele fabricilor, pune probleme serioase producătorilor, aceștia întâmpinând dificultăți majore în înlocuirea muncitorilor plecați, mulți dintre ei având experiență și calificări esențiale.
De ce refuză localnicii fabricile
Situația aparent paradoxală, în care aproape o treime din populația activă din AFRICA DE SUD este șomeră, în timp ce fabricile duc lipsă de angajați, capătă o explicație în reticența localnicilor de a ocupa posturile disponibile. Conform declarațiilor angajaților sud-africani citați de presa internațională, „oamenii nu vor să lucreze în fabrici”. Angajatorii susțin că nu reușesc să atragă suficienți localnici, mai ales la nivelul salarial actual și în condițiile specifice industriei textile.
Salariile, un punct nevralgic
Sindicatele contestă vehement explicațiile patronilor, afirmând că problema fundamentală nu este lipsa disponibilității forței de muncă, ci nivelul de remunerație considerat insuficient. În multe unități textile, salariile sunt calculate pe bază de performanță, adică în funcție de numărul de articole produse. Doar cei mai productivi dintre angajați ajung să încaseze salariul minim național, care se traduce în aproximativ 1,83 de dolari pe oră. Reprezentanții muncitorilor subliniază că mulți sud-africani refuză aceste locuri de muncă din cauza veniturilor prea mici, care nu acoperă costurile de trai.
Pe de altă parte, patronii susțin că nu își permit majorări salariale semnificative. Aceștia invocă presiunea exercitată de marile lanțuri de retaileri, care impun prețuri de achiziție extrem de scăzute pentru produsele textile. De exemplu, o pereche de blugi este cumpărată de la fabrică cu aproximativ 11,50 rani, iar prețurile pentru tricouri sunt și mai mici. Această situație creează un cerc vicios, unde producătorii nu pot oferi salarii competitive din cauza marjelor mici impuse de retaileri, iar muncitorii nu sunt atrași de condițiile de salarizare.
Instruirea, o provocare costisitoare
Pierderea angajaților cu experiență, care aveau calificări dobândite în ani de muncă, reprezintă o lovitură puternică pentru industrie. Instruirea noilor angajați, care sunt adesea lipsiți de competențe specifice, necesită investiții considerabile de timp și resurse financiare. Companiile se confruntă astfel nu doar cu deficitul de personal, ci și cu costuri suplimentare pentru formarea acestuia, ceea ce accentuează presiunea asupra profitabilității. Această dinamică complicată continuă să afecteze capacitatea de producție și competitivitatea sectorului textil din AFRICA DE SUD.
Sursa: Playtech.ro
