Strada Mihai Eminescu: De la omagiu la indiferență
Locuitorii din București, mai ales cei de pe Strada Mihai Eminescu, sunt profund dezamăgiți de starea în care se află artera ce poartă numele marelui poet național. Strada, al cărei aspect a rămas neschimbat de trei decenii, este un testament al nepăsării autorităților față de patrimoniul cultural românesc.
Un omagiu răstălmăcit
Încă din 1998, plăcuța stradală celebra ”Str. Mihai Eminescu – poet național”, însă de-a lungul anilor, inscripția a trecut prin diverse schimbări. În 2005, ea a fost înlocuită de “Str. Mihai Eminescu – poet român”, iar în 2016, apariția altor plăcuțe a dus la formularea “Str. Mihai Eminescu – poet”, o modificare care a generat dezbateri aprinse. “Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în UE”, a strigat H.R. Patapievici, o afirmație care a lăsat o amprentă asupra percepției culturale a zeității noastre.
Aceste schimbări nu sunt doar o simplă chestiune de denumire, ci reflectă o atitudine generală față de istoria și cultura românească. Departe de a glorifica moștenirea lăsată de Eminescu, se conturează o tendință de diminuare a influenței acestuia în societatea contemporană.
Nepăsarea autorităților locale
Un exemplu relevant al acestei nepăsări este situația precară a străzilor din capitală. La șapte ani de la scrisoarea adresată primarului Sectorului 1 și primarului general al Bucureștiului, semnatarul textului denunță în continuare degradarea stării fizice a străzilor care poartă numele unor personalități de marcă, precum Mihai Eminescu, I.L. Caragiale sau George Enescu. “Dezvoltarea urbană ar trebui să fie și o reflectare a trecutului nostru cultural, dar nu vedem decât o deteriorare constantă”, afirmă profesoarul Marin Voicu, inițiatorul acestui protest.
Se pare că Bucureștiul are circa 90 de bulevarde, dar doar un număr restrâns de străzi sunt dedicate realităților culturale românești. O mare parte dintre acestea poartă nume ale unor politicieni controversați, în vreme ce geniile literaturii sunt lăsate într-un con de umbră.
Reflecții asupra identității culturale
Discuția despre valorile naționale devine din ce în ce mai relevantă pe fondul presiunilor globalizării. Eminescu, în scrierile sale, atrăgea atenția asupra pericolelor ce amenințau identitatea națională. “Înainte să-ți dai seama, îți pierzi identitatea culturală”, este o frază care pare să rezoneze mai mult ca niciodată în contemporaneitate.
Tinerii români, care ar trebui să fie purtătorii fanoarei culturii naționale, se confruntă cu un sistem care ignoră tradițiile și istoria. Un exemplu de optimism, denumirile actuale ale unor licee și teatre din București sunt un imbold de a continua să cunoaștem, admirăm și asumăm moștenirea trecutului. însă totul rămâne la nivel de intenție, fără o corelare cu acțiuni concrete din partea celor care gestionează orașul.
Aceste considerente fac apel la o reexaminare a valorilor și tradițiilor, chemând la responsabilitate și acțiune din partea autorităților. Pentru o societate sănătoasă și un viitor identitar sustenabil, trebuie să ne amintim întotdeauna de cei care au contribuit la formarea ei.
