În septembrie 1957, Marea Britanie se confrunta cu o dezbatere aprinsă după publicarea Raportului Wolfenden, un document oficial care propunea dezincriminarea relațiilor sexuale private între bărbați adulți consimțitori. Raportul includea, de asemenea, recomandări pentru măsuri mai severe împotriva prostituției. Această combinație de liberalizare și control a stârnit controverse majore.
Raportul, cu cele 155 de pagini ale sale, a fost un succes de vânzări instantaneu. Primul tiraj de 5.000 de exemplare s-a epuizat în câteva ore, reflectând interesul intens al publicului și reacția promptă a presei britanice prin editoriale și comentarii pro și contra.
Contextul unui raport controversat
Comitetul care a redactat raportul a fost format pe fondul a două probleme sensibile: prostituția vizibilă pe străzile Londrei și creșterea numărului de condamnări pentru acte homosexuale. Legea britanică din acea perioadă era restrictivă, iar simpla suspiciune de comportament considerat indecent putea duce la anchete, procese și închisoare.
Situația a fost agravată de metodele poliției, care folosea frecvent capcane și operațiuni sub acoperire pentru a prinde persoane suspectate de acte homosexuale. În același timp, Marea Britanie se izola tot mai mult față de alte state europene, unde astfel de incriminări fuseseră deja eliminate. Franța, Italia, Belgia și Olanda, printre altele, adoptaseră deja o legislație mai permisivă.
Recomandările raportului Wolfenden
După trei ani de lucru și audieri ale experților, Comitetul a emis o concluzie istorică: relațiile homosexuale private între bărbați adulți consimțitori nu ar trebui să constituie infracțiune. Raportul făcea distincția între moralitate și rolul statului, sugerând că nu orice comportament imoral trebuie pedepsit penal, dacă nu afectează ordinea publică.
În ceea ce privește prostituția, raportul propunea însă o abordare mai dură, cu sancțiuni mai severe pentru solicitarea pe stradă, pedepse crescute pentru recidivă și extinderea unor infracțiuni similare și asupra prostituției masculine. Criticii au remarcat ulterior că accentul părea să fie pe eliminarea fenomenului din spațiul public, nu pe siguranța persoanelor implicate.
Un impact întârziat
Deși Raportul Wolfenden a deschis calea reformei, modificarea legislației a fost un proces lung. A fost nevoie de încă zece ani de campanii, presiune publică și dezbateri parlamentare înainte ca Parlamentul britanic să adopte Sexual Offences Act în 1967. Prin această lege, relațiile homosexuale private dintre bărbați adulți au fost dezincriminate în Anglia și Țara Galilor.
Scoția a urmat în 1980, iar Irlanda de Nord în 1982. Egalizarea completă a vârstei consimțământului a fost realizată abia în anul 2000. Raportul a reprezentat un pas important spre reformă, dar a reflectat și prejudecățile morale ale timpului.
