Descoperiri arheologice în sudul Irakului: Alexandria pe Tigris, un port uitat
Arheologii au identificat recent situl antic al orașului Alexandria pe Tigris în sudul Irakului, o metropolă fondată în secolul IV î.Hr. în timpul campaniilor lui Alexandru Macedon. Ruinele sunt situate la Jebel Khayyaber, nu departe de granița actuală cu Iranul. Această descoperire este un pas important pentru înțelegerea rețelelor comerciale care leagă Mesopotamia de rutele maritime ale Golfului Persic și de piețele din India și Asia Centrală.
Potrivit cercetărilor, orașul pare să fi fost un centru urban planificat, cu străzi ample, blocuri de locuințe mari și instalații industriale. Arheologii au evidențiat un sistem complex de canale și bazine portuare, ce sugerează o activitate comercială intensă. „Scalele arhitecturale și distribuția artefactelor ne indică faptul că Alexandria pe Tigris a fost un nod comercial major în antichitate”, afirmă Stuart Campbell, coordonator al proiectului.
Proiecte arheologice într-un peisaj afectat de conflict
Situl a fost explorat pentru prima dată în anii ’60, când cercetătorul britanic John Hansman a observat o vastă zonă închisă prin intermediul fotografiilor aeriene. Cu toate acestea, cercetările au fost suspendate odată cu izbucnirea războiului dintre Irak și Iran, care a transformat această zonă de frontieră într-un peisaj militarizat, adesea raportat ca fiind inaccesibil.
Revenirea echipelor de cercetare în 2014 marchează o reluare punctuală a interesului pentru acest sit. „Am fost ghidați de autoritățile locale și am descoperit o zidire de apărare extinsă, care se întinde pe peste un kilometru”, adaugă Campbell. Caracteristicile structurale ale orașului sugerează o urbanizare intensă și o organizare socială sofisticată.
Oferte comerciale și declin economic
În perioada sa de apogeu, Alexandria pe Tigris era la intersecția unui comerț intens. Între 300 î.Hr. și 300 d.Hr., orașul beneficia de rute comerciale ce aduceau bunuri variate, de la condimente și textile până la pietre semi-prețioase. „Această locație geografică a fost crucială pentru întreținerea relațiilor comerciale în întregul Orient Apropiat”, explică arheologul Stefan R. Hauser.
Declinul orașului a fost, însă, inevitabil. Schimbările de mediu, cum ar fi migrarea cursului Tigrisului și eroziunea țărmului, au dus la pierderea accesului la resursele esențiale. „Cercetările indică o deplasare a cursului râului, ceea ce a provocat o reducere a activităților comerciale și, în final, a dus la părăsirea orașului de către majoritatea locuitorilor”, afirmă Campbell.
Dovezile arheologice de la Jebel Khayyaber completează o pagină lipsă în istoria Mesopotamiei, unde resursele scrise sunt adesea limitate. Proiectele viitoare vor căuta să refineze planul orașului, să dateze etapele construcției și să exploreze cum creșterea urbană a fost influențată de schimbările comerciale și de mediu. Expertiza non-invazivă sugerează că Alexandria pe Tigris se numără printre cele mai mari orașe cunoscute ale perioadelor elenistice și parthe.
În contextul actual, descoperirile de acest fel nu doar că iluminează trecutul, ci oferă și perspective asupra complexității vieții urbane din antichitate, învățându-ne despre puterea și vulnerabilitatea orașelor. Odată cu vărsarea luminii asupra acestui sit uitat, arheologii speră că istoria glorioasă a Alexandriei pe Tigris va influența nu doar noi cercetări, ci și regenerarea interesului pentru patrimoniul cultural iraqian.
