Conform Descopera: Un nou studiu publicat în prestigioasa revistă Science aruncă o nouă lumină asupra istoriei diversității lingvistice a omenirii, dezvăluind că lumea a cunoscut o „epocă de AUR” a limbilor, estimată a fi atinsă acum 1.000 până la 3.000 de ani, perioadă în care se vorbeau zeci de mii de limbi.
Această descoperire, co-semnată de profesoara de lingvistică Claire Bowern de la Universitatea Yale, contrazice teoria larg acceptată conform căreia declinul masiv al limbilor ar fi început odată cu expansiunea colonială europeană, acum aproximativ 500 de ani. Cercetătorii sugerează că declinul lingvistic a debutat mult mai devreme, odată cu consolidarea statelor și a imperiilor multinaționale.
Expansiunea imperiilor, un factor de declin lingvistic
n
Expansiunea civilizațiilor antice, precum Imperiul Roman, a avut un impact semnificativ asupra peisajului lingvistic global. Prin răspândirea limbilor, culturilor și a puterii politice, limbile comunităților mai mici sau asimilate au dispărut treptat, lăsând în urmă doar o fracțiune din diversitatea lingvistică existentă la acea vreme.
Astăzi, se estimează că la nivel mondial se mai vorbesc aproximativ 7.600 de limbi, inclusiv limbile semnelor. Cu toate acestea, studiul subliniază că aceste limbi reprezintă un eșantion istoric restrâns și selectat, comparativ cu numărul vast de limbi care au existat de-a lungul istoriei umane.
Metodologia cercetării a implicat combinarea datelor etnografice, a estimărilor privind populația preistorică și a modelelor statistice avansate pentru a reconstitui diversitatea lingvistică globală pe parcursul Holocenului, perioada geologică începută acum aproximativ 12.000 de ani.
De la mii la zeci de mii de limbi
n
Pe baza datelor colectate de la 171 de societăți de vânători-culegători și pescari, alături de estimări ce plasează populația mondială între 4,4 și 7 milioane de oameni la începutul Holocenului, cercetătorii au calculat că la acea vreme erau vorbite între 4.500 și 6.200 de limbi.
Pe măsură ce agricultura s-a extins și populațiile au crescut, diversitatea lingvistică a înregistrat, de asemenea, o creștere. Modelele statistice indică o creștere constantă a numărului de limbi pe parcursul câtorva milenii, atingând un apogeu de zeci de mii de limbi acum 1.000 până la 3.000 de ani. Această perioadă este descrisă de cercetători drept „epoca de AUR” lingvistică a lumii.
Profesoara Claire Bowern subliniază că aceste concluzii demonstrează că limbajul este modelat de-a lungul timpului de evoluții istorice și politice mai ample. „Limba nu este izolată de curentele politice”, a declarat Bowern. „Munca noastră demonstrează că putem folosi tiparele din limbaj pentru a reconstrui evenimente demografice majore pe parcursul mileniilor. De asemenea, arătăm că această dinamică a fost o fațetă a istoriei umane pentru o perioadă mult mai lungă decât se credea anterior.”
Noi perspective asupra evoluției limbajului uman
n
Perioada de înflorire lingvistică s-a încheiat odată cu expansiunea statelor centralizate și a imperiilor multinaționale. Alături de limbile dominante, au fost transmise culturi, instituții și, uneori, boli, contribuind la dispariția multor comunități lingvistice anterior independente.
Deși colonialismul european a accelerat acest proces în secolele mai recente, studiul concluzionează că acesta a fost parte dintr-un tipar mult mai lung de declin lingvistic, nu punctul său de pornire. Pierderea a atât de multor limbi a influențat, de asemenea, structura celor care supraviețuiesc astăzi. Limbile moderne sunt rezultatul unui blocaj istoric major, iar unele trăsături lingvistice pot părea răspândite pe scară largă pur și simplu pentru că au aparținut unor populații care s-au extins cu succes.
Descoperirile oferă o nouă perspectivă asupra evoluției limbajului uman și au un impact direct asupra limbilor amenințate cu dispariția în prezent. Pierderea limbilor nu a fost niciodată inevitabilă, iar autorii argumentează că înțelegerea forțelor istorice care o determină ar putea ajuta la ghidarea viitoarelor eforturi de conservare. Studiul a fost realizat de Universitatea Yale, Universitatea Pompeu Fabra, Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluționistă, Universitatea Texas din San Antonio și Institutul Santa Fe.
Sursa: Descopera
