Arheologia din Venezuela a făcut o descoperire remarcabilă care ar putea rescrie percepția asupra originii artei rupestre din America de Sud: pe un sit izolat din interiorul țării au fost găsite petroglife datând de acum peste 4.000 – 8.000 de ani. Gravurile preistorice, ridicate într-o zonă mai puțin explorată a țării, deschid noi perspective asupra simbolismului și activităților culturale ale populațiilor ancestrale, promovând o reevaluare a tradițiilor spirituale din regiune.
Descoperirea a fost făcută în Quebrada Seca, în satul Monagas, un loc aflat la circa 650 de metri altitudine, aflat la aproximativ 3,5 km de San Félix, în Cedeño. Situl, unde gravurile vechi se disting prin spirale, cercuri concentrice și figuri antropomorfe, este considerat de cercetători a fi unul dintre cele mai vechi exemple de artă rupestră din partea de est a Venezuelei, dacă se confirmă data estimată. Potrivit specialiștilor, aceste motive pot reflecta o simbolistică legată de cosmic, cu posibile interpretări legate de ciclurile apei, spiritele ancestrale sau chiar de credințele de început ale comunităților preistorice.
„Modelele prezentate sunt rezultatul unui efort deliberat, nu simple urme sau semne întâmplătoare. Ele indică un sens profund, care probabil a fost parte integrantă din cosmogonia acelor timpuri,” explică arheologii implicați în cercetare. Gravurile, realizate pe o suprafață de stâncă bine conservată, demonstrează că zona a avut o importanță majoră precum un coridor cultural pentru populațiile antice, fiind un punct de întâlnire și de ritualuri complexe. Acest sit își păstrează și astăzi valența simbolică, fiind o punte între istorie și spiritualitate.
Însă, odată cu această descoperire vine și problema fragilității sitului. Oficialii locali și experții în patrimoniu cultural atrag atenția asupra necesității de a proteja aceste artefacte prețioase de factorii de deteriorare. Contactul uman sau tentativele de evidențiere a gravurilor cu cretă sau alte substanțe pot accelera procesele de degradare ale suprafeței roci. Astfel, specialiștii colaborează cu organizații de patrimoniu pentru a înregistra și conserva situl în condiții care să îi asigure durabilitatea pe termen lung.
Planurile autorităților vizează, nu doar conservarea, ci și valorificarea sitului într-un mod durabil, ca parte a unui circuit turistic ecoturistic. Se intenționează implicarea comunităților locale în proiecte de turism sustenabil, pentru a asigura o dezvoltare economică echilibrată și pentru a evita impactul negativ asupra sitului. În același timp, discuțiile cu instituțiile naționale de patrimoniu sunt în plină desfășurare, cu scopul de a certifica oficial situl și de a permite studii științifice aprofundate.
Această descoperire se înscrie într-un peisaj cultural bogat, cea mai recentă adăugare în patrimoniul de artă rupestră indigenă a Venezuelei. Cunoscută pentru numeroasele situri cu gravuri și picturi preistorice, regiunea devine tot mai relevantă pentru specialiștii interesați de începuturile simbolismului și spiritualității umane. Pe măsură ce cercetările continuă și situl rămâne protejat, există speranța ca aceste artefacte să ofere indicii prețioase despre viețile și credințele unor triburi antice, aliniate cu un cosmos complex și profund spiritual.
Dezvoltările viitoare și posibilele analize științifice ar putea revoluționa înțelegerea despre ocupațiile timpurii și migrațiile populațiilor din regiune, dar și despre modul în care aceștia și-au reprezentat lumea. Totodată, această descoperire contribuie la consolidarea poziției Venezuelei ca un punct de referință pentru arta rupestră din America Latină, promovând un patrimoniu valoros, periclitat, dar totodată valoric în inițierea unei păstrări mai riguroase a trecutului.
În prezent, situl din Monagas își așteaptă momentul crucial al certificării și studierii oficiale, cu speranța ca, în curând, va putea face parte din trasee turistice ecologice și culturale, în condiții menite să protejeze și să valorifice această comoară preistorică. Cu fiecare pas înainte, această descoperire ne amintește de poveștile ascunse în stâncile vechi, mărturii ale unei arte și spiritualități ce sălășluiesc dincolo de impactul timpului.
