România importă tot mai multe fructe și legume, în timp ce producția internă nu reușește să țină pasul. Deficitul comercial în acest sector s-a dublat în ultimii zece ani, alimentat de consumul crescut și de lipsa capacităților de procesare. Scăderea importurilor nu compensează decalajul.
Dependența de importuri, o problemă structurală
Scăderea importurilor de fructe și legume, de 5%, nu a reușit să contracareze dezechilibrul balanței comerciale. Exporturile de preparate din fructe și legume, evaluate la peste 130 de milioane de euro anual, nu au fost suficiente pentru a acoperi importurile.
Categoria preparatelor din fructe și legume este a patra cea mai importantă din punctul de vedere al valorii importurilor. Deficitul comercial din acest sector s-a dublat în ultimii zece ani, pe fondul lipsei unei producții interne capabile să acopere cererea. Cele mai importate produse sunt legumele preparate, congelate sau necongelate, care reprezintă peste 40% din totalul importurilor din această categorie.
Polonia și Belgia, surse majore de import
Pe rafturile magazinelor din România ajung tot mai multe produse din import. Mazăre congelată din Polonia, spanac ambalat în Belgia sau bulion realizat din concentrat de tomate provenit din afara Uniunii Europene. Diversificarea consumului și presiunea pe preț favorizează produsele de import.
Unul dintre motivele principale pentru care România rămâne dependentă de importuri este lipsa capacităților de procesare. Infrastructura industrială nu este suficient dezvoltată pentru a transforma materia primă în produse cu valoare adăugată. Producătorii locali se confruntă cu costuri ridicate, un sezon de producție mai scurt și mai puține spații protejate, comparativ cu statele din regiune.
Investiții insuficiente în procesare
Investițiile în procesare rămân limitate, în ciuda unor proiecte aflate în derulare prin programul INVESTALIM. Efectele acestora ar urma să se vadă în anii următori, însă ritmul este lent. Majoritatea producătorilor locali operează la scară mică, nefiind capabili să concureze cu jucătorii mari din industria alimentară.
În contextul politic actual, cu Ilie Bolojan la conducerea Guvernului și Nicușor Dan în funcția de Președinte, importanța dezvoltării producției interne de alimente nu mai este o noutate. Lipsa de competitivitate a producătorilor români, pe fondul blocajelor în acordarea finanțărilor europene și a instabilității legislative, rămâne o provocare majoră.
