Generația startup-urilor: când cea mai mare resursă devine timpul și relațiile devin un risc
În lumea tech, unde succesul pare măsurat în cifre și ritmul de creștere devine o obsesie, un nou curent începe să schimbe paradigma. Tinerii antreprenori din ecosistemul startup-urilor adoptă o nouă utopie: închiderea vieții personale pentru a accelera progresul în afaceri. În acest peisaj, libertățile tradiționale, petrecerile și aventura romantică sunt percepute ca obstacole în calea eficienței maxime. În loc de lux sau petreceri sofisticate, ei aleg o austeritate programatică, unde fiecare minut contează și orice distragere, inclusiv o întâlnire sau o seară în oraș, este o risipă.
“Monk mode” și cultura efortului intens
Fenomenul, așa numitul “monk mode”, a fost posibilitatea unei revoluții personale, dar și o reacție la presiunea din ce în ce mai mare de a “construi” și “livra” în fiecare zi. Tinerii antreprenori se dedică în totalitate muncii și fitness-ului, lăsând la o parte orice formă de relaxare sau socializare. Într-un astfel de context, Mahir Laul, fondatorul Velric, devine exemplul ideii de a trăi pentru sală și muncă: “Totul se rezumă la aceste două obsesii”, spune el.
Această abordare nu este întâmplătoare, ci un răspuns direct la ritmurile extreme ale industriei, unde “it’s time to build” a devenit mantra, justificând sacrificii enorme. În aceste cercuri, standardul “996” – muncă de la nouă dimineața la nouă seara, șase zile pe săptămână – devine aproape normativ, chiar dacă nu este practicat de toate surorile din industrie. Ideea fundamentală este că, pentru a te face remarcat, trebuie să fii mereu prezent, mereu “în priză”, diriguitor al timpului și al energiei, iar timpul liber devine strict o investiție slab de rentabilizat.
Risc și costuri ascunse ale sacrificiului
Dincolo de aspirațiile de performanță, această cultură a austerității are și o față întunecată. Mulți tineri spun că, în numele productivității, evită relațiile romantice sau orice formă de socializare care nu aduce în mod direct beneficii în business. Annie Liao, fondatoarea Build Club, subliniază clar: “Fiecare seară petrecută afară e timp pierdut pe care l-ai fi putut investi în startup, iar aplicațiile de dating sunt o distragere majoră”.
Este paradoxal faptul că exact instrumentele ce au facilitat relațiile și întâlnirile – platformele digitale – sunt acum percepute ca potențiali distragători de atenție, demontați de la prioritatea principală: eficiența. Această mentalitate transformă chiar și relațiile intime în resurse sau task-uri, pe care le controlează și le cuantifică, considerând că dacă nu poți controla piața sau tehnologia, poți cel puțin să controlezi viața personală, pentru a nu pierde teren.
Efecte pe termen lung: de la productivitate la zero
Imaginea unui antreprenor blocat într-un program extrem de strict nu este doar o modă sau un trend, ci o strategie de supraviețuire în ecosistemul startup-urilor. Însă, dacă pe termen scurt această rutină poate crește productivitatea, pe termen lung riscă să producă stări de epuizare, deziluzie și un gol interior. În plus, izolarea similară cu cea a unui monah deșărtat de lumea socială și emoțională reduce radical rețeaua de sprijin a acestor tineri.
Există și un aspect mai subtil, mai puțin discutat: dacă întreaga identitate a unui startup-entuziast devine reprezentată de performanță și control, orice pauză sau răgaz devine un semn de slăbiciune sau de eșec. Într-un astfel de context, a te odihni sau a te relaxa devine o marcă de vinovăție, iar “după” – după un proiect, după o rundă de finanțare – devine un termen irelevant.
Perspectiva viitorului: între performanță și echilibru
În cele din urmă, ce se întâmplă dacă această sacrificare a vieții personale devine norma? Tendința globală de a valorifica eficiența și de a elimina plăcerile simple riscă să transforme succesul în ceva insipid, o cursă fără final, în care sensul se pierde printre diete, rutine și ore lungi de muncă. Echilibrul între performanță și bunăstare devine o provocare cea mai mare pentru aceste generații, pentru că, dincolo de cifre și rapoarte, o viață trăită în total dominare a controlului poate, în cele din urmă, să nu fie o viață trăită deloc.
