WhatsApp, de mult timp perceput ca o oază a confidențialității și a comunicării unu-la-unu, este pe cale să fie reglementată mai strict de către Uniunea Europeană. La baza acestei schimbări stă evoluția platformei, care, în ultimii ani, pare să se îndepărteze de modelul său tradițional de mesagerie privată pentru a adoptă funcții ce seamănă din ce în ce mai mult cu un ecosistem de distribuție publică. În acest context, Comisia Europeană analizează dacă anumite funcționalități precum WhatsApp Channels trebuie supuse unor reglementări mai stricte, similare celor aplicate platformelor sociale.
### Canalul de conversie: De la mesagerie privată la platformă de distribuție publică
În ultimele luni, WhatsApp a raportat o medie de peste 51 de milioane de utilizatori activi lunar pentru funcția WhatsApp Channels în Europa, depășind pragul de 45 de milioane care impune obligații suplimentare în cadrul Legii privind serviciile digitale (DSA). Această funcție permite utilizatorilor să urmărească fluxuri de conținut non-privat, asemănătoare canalelor de pe rețele sociale sau alte platforme destinate distribuției publice. Astfel, o parte semnificativă a conținutului nu mai este stricte mesagerie personală, ci un flux de informații deschis, accesibil unui public larg.
Comisia Europeană vizează clarificarea acestei distincții: dacă anumite segmente ale WhatsApp, precum canalele publice, se apropie de caracteristicile platformelor social media și, în consecință, trebuie reglementate ca atare. Autoritățile doresc să stabilească dacă, în cazul WhatsApp Channels, putem vorbi despre o platformă „foarte mare”, supusă obligațiilor speciale de conformare.
### Impactul regulilor dure pentru „platformele mari”
Dacă platforma va fi încadrată ca Very Large Online Platform (VLOP), reglementările vor deveni mult mai stricte. Asta înseamnă obligații de evaluare periodică a riscurilor, de la răspândirea de conținut ilegal și dezinfodmare, până la riscuri pentru implementarea protecției minorilor și apărarea drepturilor fundamentale. Pentru companii, acest proces nu se limitează la formalități, ci presupune resurse, procese clare și dovezi care să ateste eficiența măsurilor implementate.
În același timp, un alt aspect cheie este modul în care platforma gestionează distribuția de conținut. Sistemele automate de recomandări, trending sau listări deliberate pot amplifica răspândirea informațiilor, inclusiv a celor dăunătoare sau ilegale. Pentru aceste motive, autoritățile urmăresc crearea unor măsuri de auditare și transparență, inclusiv verificări independente ale respectării reglementărilor, pentru a preveni potențiale abuzuri.
În practică, schimbările se traduc printr-o responsabilitate crescută asupra modului în care canalele publice funcționează, fiind asemănătoare cu cele ale platformelor de social media. În timp ce conversațiile private criptate rămân în sfera protejată și neintervenționabilă a mesageriei, zonele de distribuție publică vor trebui să-și asume un grad mai mare de responsabilitate.
### Distincția între mesagerie privată și spații publice
Este esențial ca utilizatorii să înțeleagă diferența fundamentală dintre aceste spații. În timp ce conversațiile private, protejate cu criptare end-to-end, nu sunt vizate de reguli stricte, canalele deschise sunt proiectate pentru a fi un mecanism de publicare către un public larg, cu toate implicațiile de reglementare. În aceste condiții, platforma va trebui să răspundă nu doar pentru eventuale derapaje, ci și pentru gestionarea riscurilor generate de distribuția de conținut la scară mare.
Această situație generează și tensiuni, mai ales în ceea ce privește libertatea de exprimare și posibilele restricții excesive. Organizațiile pentru drepturile omului atrag atenția asupra riscului de „overblocking”, adică ștergeri excesive de conținut, care pot afecta utilizatorii de bună-credință. În schimb, autoritățile europene nu caută perfecțiunea, ci sisteme eficiente pentru reducerea riscurilor, fără a compromite însă libertățile fundamentale.
Pentru utilizatorii obișnuiți, această schimbare poate părea tehnică, dar impactul va fi simțit mai ales în modul în care conținutul este gestionat și moderat. Pe termen scurt, ne vom putea aștepta la reguli mai clare pentru canalele publice și la o reacție mai rapidă a platformei în fața conținutului ilegal sau înșelător, în timp ce protecția mesajelor private rămâne în mare parte neschimbată, bazată pe bune practici de igienă digitală.
În final, această evoluție reflectă o realitate tot mai clară: odată ce o platformă de comunicare ajunge să funcționeze ca un canal de distribuție publică pentru milioane de oameni, reglementările nu mai pot fi evitate. Întrebarea nu este dacă WhatsApp trebuie reglementat, ci până unde se extinde această responsabilitate, în cazul funcției sale de distribuție a informației la scară largă. Cu toate aceste schimbări în față, viitorul comunicării digitale în Europa pare să fie unul în care responsabilitatea și transparența devin pilonii principali.
