Odată cu misiunea ARTEMIS 2 a NASA, interesul pentru fața ascunsă a Lunii crește. Astronauții care vor explora această zonă vor vedea regiuni pe care nimeni nu le-a mai observat direct, generând discuții despre așa-numita „parte întunecată a Lunii”. Totuși, realitatea este diferită: nu este vorba despre o zonă permanent întunecată, ci despre fața îndepărtată a satelitului natural al Pământului.
De ce vedem mereu aceeași față a Lunii
Luna este legată gravitațional de Pământ, fenomen numit blocaj mareic. Asta înseamnă că ne arată permanent aceeași față. Pare că Luna nu se rotește, dar de fapt, se rotește în jurul propriei axe, proces ce durează aproximativ 29 de zile, aproape la fel de mult ca timpul necesar pentru o rotație completă în jurul planetei noastre.
Această sincronizare a mișcărilor face ca aceeași față a Lunii să fie mereu îndreptată spre noi. Forma ușor eliptică a orbitei lunare ne permite să vedem puțin mai mult de jumătate din suprafața sa, datorită unei mici diferențe de sincronizare. Restul, adică partea îndepărtată, a fost explorată abia odată cu trimiterea primelor nave spațiale în jurul Lunii.
Diferențe structurale majore
Fața vizibilă a Lunii este distinctă prin „mările” sale vaste de bazalt. Partea îndepărtată, în schimb, abundă în cratere. Diferențele nu sunt doar de suprafață, ci și structurale. Interiorul Lunii nu este uniform. Partea orientată spre Pământ – fața vizibilă – este mai caldă și mai activă geologic în profunzime decât partea îndepărtată.
Conform specialiștilor, această discrepanță este legată de istoria vulcanică a Lunii. Variațiile de topografie, grosimea scoarței și cantitatea de elemente care produc căldură în interiorul satelitului arată aceste diferențe.
Noaptea lunară și schimbarea „părții întunecate”
Luna, în mișcarea sa în jurul Pământului, își schimbă poziția față de Soare. Așadar, la fel ca Pământul, o jumătate din suprafața sa experimentează noaptea la un moment dat. Noaptea lunară, din cauza perioadei orbitale, durează peste 14 zile.
Când Luna este plină de pe Pământ, partea îndepărtată este „partea întunecată”. Această stare se modifică constant. În timpul Lunii noi, când satelitul nostru se află între Pământ și Soare, fața vizibilă este cea care devine zona întunecată.
