Potrivit unui nou studiu, oamenii care trăiesc la altitudini mari ar putea avea un risc mai mic de diabet datorită unor mecanisme biologice speciale
Un studiu recent a adus în prim-plan una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri legate de adaptarea organismului uman la mediile cu oxigen redus. Cercetătorii susțin că, în mediile cu conținut scăzut de oxigen, globulele roșii absorb mai multă glucoză și o transformă într-o moleculă ce ajută la eliberarea oxigenului în țesuturi. Această adaptare ar putea explica de ce persoanele care trăiesc la mare altitudine sunt mai protejate împotriva diabetului de tip 2.
Legătura dintre altitudine și riscul de diabet în medii naturale
De-a lungul timpului, s-a observat că populațiile din regiunile montane, precum Anzi sau Himalaya, prezintă rate mai scăzute de diabet comparativ cu cele din zonele de câmpie sau de coastă. Această diferență a generat curiozitatea cercetătorilor, însă până acum nu s-a reușit elucidarea mecanismelor exacte care stau la baza acestei protecții. Orașele plutind deasupra nivelului mării și populațiile care locuiesc la altitudini înalte păreau să fie mai invulnerabile la această afecțiune metabolică.
Noul mecanism descoperit: glucoza, oxigenul și moleculele transformate
Studiul, efectuat pe șoareci în laborator, a demonstrat că mediile cu conținut scăzut de oxigen determină globulele roșii să consume mai multă glucoză. Această glucoză devine o moleculă diferită, care stimulează hemoglobina să elibereze oxigen mai ușor în țesuturi. În consecință, glicemia scade, iar organismul pare să gestioneze mai eficient nivelul de zahăr din sânge. În aceste condiții, celulele capătă o capacitate mai bună de a folosi zahărul pentru necesitățile lor, fapt care poate explica mai bine protecția împotriva diabetului.
Cercetătorii speră că această descoperire poate duce în viitor la dezvoltarea unor medicamente menite să mimice această reacție, oferind astfel o metodă inovatoare de prevenție sau tratament pentru diabetul de tip 2. Unul dintre autorii principali ai studiului a menționat că modificările structurale ale celulelor determină o creștere a consumului de zahăr, în medii cu nivel redus de oxigen, un aspect ce ar putea fi exploatat pentru terapii personalizate.
Impactul potențial în tratarea diabetului și următorii pași ai cercetării
Deși studiul a fost realizat pe modele de laborator, rezultatele deschid perspective promițătoare pentru cercetările clinice. În prezent, echipa de cercetare încearcă să dezvolte medicamente care să stimuleze această mecanică naturală a celulelor. Dacă rezultatele vor fi confirmate în studii umane, e posibil ca în viitor să fie disponibile terapii inovatoare, bazate pe acest proces metabolic.
Potrivit specialiștilor, cercetările continuă pentru a înțelege mai bine modul în care celulele pot fi antrenate să își modifice structura și funcția, în cercetarea de terapii împotriva diabetului de tip 2. Spre deosebire de tratamentele actuale, focusul pe această metodă ar putea aduce beneficii mai consistente și mai naturale organismului.
La nivel global, diabetul afectează peste 400 de milioane de oameni, iar riscul de a dezvolta această boală crește odată cu stilul de viață sedentar și alimentația nesănătoasă. Descoperirea cercetătorilor români și internaționali reprezintă o posibilă nouă cale pentru combaterea acestei afecțiuni, oferind speranța unor tratamente cât mai apropiate de mecanismele naturale ale organismului.
Studiul complet va fi publicat în următoarele luni, după ce cercetările clinice pe subiecți umani vor fi finalizate și validate.
