Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu încetează să surprindă prin modul în care gestionează imaginea instituției pe care o conduce. În timp ce activitatea curții și deciziile luate în instanță sunt de multe ori subiect de dezbateri sau critici, modul în care Savonea face ca aparențele să conta mai mult decât faptele a devenit un subiect tot mai discutat.
Manipularea aparențelor pentru promovarea imaginii
Dacă e vreo calitate (dintre multele) pe care o are Lia Savonea, dar pe care puțini o recunosc, aceea este capacitatea de a transforma percepția publică în avantaj. Într-un sistem juridic unde transparența și independența sunt valorile fundamentale, modul în care ea apără imaginea justiției pare să fie uneori într-un contrast total cu transparența deciziilor. „Singura condiție e ca ele, aparențele, să fie ambalate în suficiente hârtii, cu suficiente ștampile, astfel încât să sufoce faptele” – aceasta a fost o afirmație care a lansat un adevăr dur despre metodele de gestionare a comunicării și relației cu publicul.
Această tehnică devine evidentă mai ales în situații în care opiniile publice devin tot mai critice față de anumite decizii și, implicit, față de conducerea justiției. În loc să se concentreze pe transparența și explicarea deciziilor, presa și opinia publică sunt adesea bombardați cu acte, documente și proceduri birocratice, menite să mascheze unele neclarități sau controverse. În plus, utilizarea excesivă a hârtiilor și ștampilelor uneori servește mai mult pentru a crea o impresie de profesionalism și autoritate, fără a aduce clarificări concrete asupra unor aspecte sensibile.
Controverse și întrebări despre independență
Lia Savonea a fost dintotdeauna o figură controversată în peisajul justiției române. Numirea sa în funcția de șefă a Înaltei Curți a fost sever criticată de către unii reprezentanți ai sistemului judiciar și dintre actorii civici, aceștia acuzând-o de apropiere excesivă de politic sau de o abordare prea pragmatică, care majorează riscurile de influențare politică a instanței supreme.
De mai bine de un an, însă, în mijlocul acestor controverse, ea își păstrează un stil care pare să se bazeze pe gesturi și formalisme, mai ales în apărarea integrității instituției. Strategiile sale de comunicare s-au focalizat pe apariții publice bine pregătite, pe decizii punctuale și pe încercări de a calma suspiciunile sau criticele din mediul judiciar și civic. Criticii susțin totuși că această metodă, deși eficientă pentru image, nu reprezintă o aplicație a principiilor independentei și transparenței în adevăratul sens.
Perspective și viitorul instituției
Este de remarcat faptul că ultimele luni au adus un val de critici din partea asociațiilor profesionale ale magistraților, dar și din partea unor reprezentanți ai societății civile, referitoare la modul în care Înalta Curte, sub conducerea Lia Savonea, gestionează transparența deciziilor și comunicarea cu publicul. Unele voci suspectează chiar o anumită manipulație a aparențelor pentru a masca eventuale neclarități sau conflicte interne.
Deocamdată, însă, Lia Savonea rămâne în poziție,în ciuda nemulțumirilor, dovadă fiind și modul în care a gestionat recent unele situații complicate din sistemul judiciar. Rămâne de văzut dacă această strategie de a pune accent pe aparențe va reuși să mențină dacă nu încrederea, măcar stabilitatea instituției, într-un moment marcat de tensiuni și provocări majore pentru sistemul judiciar românesc.
