De ce europenii au încetat să ridice morminte megalitice? Un nou studiu schimbă percepția
Construcția impresionantelor morminte megalitice, o caracteristică definitorie a perioadei neolitice în Europa, a încetat brusc spre sfârșitul mileniului al IV-lea î.Hr. Numeroase teorii au încercat să explice acest fenomen istoric. Un studiu recent sugerează că motivul ar putea fi legat de o prăbușire demografică majoră, cunoscută sub numele de „declinul neolitic”.
Un declin demografic misterios
Analize genetice anterioare din Scandinavia au indicat o corelație între încetarea construcției acestor morminte și o schimbare rapidă a populației. Fermierii neolitici au fost înlocuiți de migranți din stepa euroasiatică. Cercetătorii au analizat ADN-ul a 132 de indivizi îngropați într-un mormânt neolitic din Bury, lângă Paris, pentru a verifica dacă același fenomen s-a produs și în alte părți ale Europei.
Rezultatele au evidențiat două faze distincte de utilizare a mormântului. Prima, între anii 3200 și 3100 î.Hr., a fost asociată cu indivizi de origine locală. A doua fază, începând cu anul 2900 î.Hr., a inclus persoane cu origini din Peninsula Iberică și sudul Franței. „Observăm o ruptură genetică clară între cele două faze de înmormântare. Oamenii care au folosit mormântul înainte și după colaps par să le aparțină unor populații complet diferite. Asta indică faptul că a avut loc un eveniment major, o perturbare care a dus la declinul unei populații și la apariția alteia”, a declarat Frederik Seersholm, autorul studiului.
Epidemie sau schimbări sociale?
Aceste rezultate confirmă descoperiri similare din alte morminte neolitice din Germania, Danemarca și Suedia, unde s-au observat schimbări demografice similare la începutul mileniului al III-lea î.Hr. Datele sugerează un declin neolitic extins, în care societățile care construiau morminte megalitice au dispărut, fiind înlocuite de migranți din sudul Europei sau din stepele eurasiatice.
Pe lângă diferențele genetice, noii veniți au adus și schimbări culturale, în special în practicile funerare. În Bury, de exemplu, corpuri erau așezate aliniate cu axa mormântului în prima fază. În a doua fază, această aliniere a dispărut, corpurile fiind depuse în poziții chircite. Cercetătorii au observat un număr neobișnuit de mare de schelete de copii și sugari în prima fază, sugerând o mortalitate infantilă ridicată. Urme de ADN ale unor agenți patogeni periculoși, precum Yersinia pestis, bacteria responsabilă de ciumă, au fost identificate în rămășițele din prima fază. „Nu putem spune că ciuma a fost singura cauză a colapsului populației, dar încărcătura totală de boli ar fi putut fi unul dintre factorii importanți”, a explicat Martin Sikora.
Consecințele declinului neolitic
Studiul confirmă amploarea declinului neolitic, sugerând că abandonarea construcției mormintelor megalitice a fost legată de o scădere masivă a populației în Europa. După o perioadă de pauză, aceste morminte au fost reutilizate de alte culturi, care s-au extins în teritoriile rămase libere. „Putem lua în calcul faptul că atât migrația dinspre Peninsula Iberică, cât și expansiunea din stepe au fost răspunsuri la declinul neolitic, deoarece scăderea populației a creat un vid demografic în care grupurile vecine au putut avansa”, concluzionează cercetătorii.
Studiul a fost publicat în revista Nature Ecology and Evolution.
