Datoria publică a României a ajuns la un nivel record în noiembrie 2025, fiind raportată la 1.121 miliarde de lei, în creștere ușoară față de luna precedentă, când atingea 1.116 miliarde de lei. Această evoluție a fost confirmată de cele mai recente date publicate de Ministerul Finanțelor, care indică o creștere a raportului datoriei guvernamentale față de produsul intern brut (PIB), ce a urcat la 60,2% față de 60% în luna august. În contextul actual, această tendință de creștere semnalează provocări semnificative în gestionarea datoriei publice și adâncește incertitudinile asupra echilibrului fiscal al țării în viitorul apropiat.
Datoria publică, un indicator de alertă pentru sustenabilitatea fiscală
Dincolo de cifrele absolute, esența situației recente o reprezintă creșterea procentului din PIB. De la începutul anului și până în prezent, guvernul a continuat să împrumute pentru a finanța cheltuieli crescute, cu speranța de a stimula economia, însă rezultatele au adus, pe termen lung, o presiune tot mai mare asupra bugetului național. În condițiile actuale, datoria ajunge la peste 1.120 miliarde de lei, un nivel pe care mulți analți îl consideră aproape de limitele sustenabilității.
În plus, creșterea datoriei în condițiile în care economia încă se stabilizează ridică întrebări cu privire la capacitatea statului de a-și onora obligațiile financiare fără a compromite finanțele publice sau nivelul serviciilor sociale. Experții atrag atenția că menținerea unui nivel al datoriei de peste 60% din PIB poate deveni o piedică în atingerea unor obiective fiscale de lungă durată, mai ales dacă creșterea economică nu ține pasul cu datoriile acumulate.
Contextul economic și strategic al creșterii datoriei
Este important de menționat că, în anii anteriori, România a fost nevoită să recurgă la creșterea datoriei pentru a susține redresarea economică după impactul pandemiilor și crizelor globale. Adjuncțile financiare și politica de stimulare fiscală au fost văzute ca măsuri temporare, dar tendința de creștere a datoriei în ultimele luni indică o posibilă ajustare a strategiei fiscale, probabil pentru a face față noilor provocări din economie sau pentru a finanța proiecte majore de infrastructură și dezvoltare.
De asemenea, analiștii avertizează asupra riscurilor generate de un nivel tot mai ridicat al datoriei publice, cum ar fi creșterea costurilor de finanțare, vulnerabilitatea la fluctuațiile pieței internaționale și dificultățile în atragerea de noi împrumuturi în condițiile unei poziții de credit mai fragile. În plus, trebuie luate în calcul și potențialele presiuni politice în gestionarea acestor datori, mai ales în perioade preelectorale, când măsurile de reducere a nivelului datoriei pot fi dificil de implementat.
Perspective și eventuale măsuri de consolidare fiscală
O posibilă ieșire din această situație impune, conform experților, o combinație de măsuri dure și solide în plan fiscal, precum reducerea cheltuielilor neproductive și stimularea creșterii economice pe termen mediu și lung. În același timp, accentul trebuie pus pe reforme structurale care să îmbunătățească atractivitatea investițiilor și să crească nivelul de colectare fiscală, astfel încât datoria să nu devină o povară insurmontabilă.
Pe termen scurt, guvernul trebuie să gestioneze cu atenție fluxurile de venituri și cheltuieli pentru a evita o escaladare și mai mare a datoriei. În același timp, sănătatea fiscală a țării va fi un barometru important al încrederii investitorilor și al stabilității macroeconomice, mai ales în contextul geopolitic actual, caracterizat de incertitudine crescută și provocări globale.
În ciuda creșterii recente, deciziile politice și economice adoptate în următoarele luni vor juca un rol crucial în stabilizarea și echilibrarea finanțelor publice, astfel încât România să evite un scenariu în care datoria devine un obstacol în dezvoltare. Rămâne de văzut dacă strategia actuală va fi suficientă pentru reducerea incertitudinilor și pentru asigurarea unui curs de creștere economică durabilă.
