Bugetul justiției române în atenția publicului: milioane de euro pentru chirii, dar lipsă de transparență și planuri de investiții pe termen lung
Marii jucători ai sistemului judiciar din România, precum Curtea de Apel București, rămân printre cei mai cheltuitori din întreaga țară în ceea ce privește costurile aferente sediilor proprii. Potrivit unei analize realizate pe baza datelor publice, această instituție se clasează pe locul al treilea la nivel național în topul cheltuielilor pentru chirii, cu o sumă anuală ce depășește un milion de euro. La aceeași situație se regăsesc și alte organisme ale justiției, precum Direcția Națională Anticorupție (DNA), DIICOT și parchetele din întreaga țară, care, împreună, alocă anual peste 2,7 milioane de euro numai pentru plata chiriei.
Sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București: costuri exorbitante pe lună
Un exemplu elocvent al costurilor uriașe este sediul situat pe Lipscani, unde funcționează Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În fiecare lună, cheltuielile pentru închirierea acestei clădiri depășesc cu mult granița economică, fiind de aproximativ 74.000 de euro. Proprietarul clădirii este Geres Real Estate, o companie administrată de o persoană cu legături cu fostul om de afaceri Ion Țiriac. Deși această cheltuială reprezintă o sumă colosală pentru bugetul justiției, reprezentanții instituției și-ai Ministerului Justiției nu au adus încă publicului explicații concrete despre motivele continuării contractului de închiriere.
DNA a anunțat recent că intenționează să se relocheze după finalizarea lucrărilor la noul sediu, construit prin programul național de investiții gestionat de către Compania Națională de Investiții. Potrivit reprezentanților, relocarea nu va fi însă realizată chiar de azi pe mâine, astfel încât statul e încă nevoit să plătească sume consistente pentru locul actual. În plus, oficialii atrag atenția că prezența unui dosar penal nu trebuie să fie un criteriu în excluderea unei firme de la participarea la licitații de închiriere, indicând complexitatea și lipsa de transparență în modul în care aceste contracte sunt atribuite.
Valoarea chiriei la Registrul Comerțului și alte instituții: un adevărat monument al risipelor publice
Între timp, și Registrul Comerțului, o altă instituție a statului, investește anual alte sume semnificative în sediile din București și județele în vecinătate. Luxusul acestor spații nu pare să fie temeinic justificat, întrucât suma totală plătită pentru chirii ajunge la aproximativ 3,3 milioane de euro în fiecare an. Cea mai mare cheltuială se înregistrează pentru oficiul de pe strada Intrarea Sectorului nr. 1, unde contractul semnat acum un deceniu cu firma Estown Imobiliare SRL aduce lunar aproape 92.000 de euro. Aceasta din urmă se află în posesia contractului de închiriere, iar suma nu a fost renegociată în tot acest interval, ceea ce denotă o posibilă lipsă de flexibilitate în gestionarea fondurilor publice.
Cu toate acestea, oficialii din domeniu păstrează un aer de tăcere, iar ministrul Justiției, Radu Marinescu, nu a dorit să contrazică sau să justifice aceste cheltuieli. În mod aparent, preocuparea principală rămâne relativizarea sau pasivitatea în fața acestor alocări. În condițiile în care banii publici sunt direcționați în mod cert către sectorul imobiliar, rămâne întrebarea dacă sistemul trebuie să continue să sufere asemenea risipiri, fără o strategie clară de modernizare și eficientizare.
Ce urmează în planul investițiilor în infrastructura justiției?
Analiza recentă ridică totodată semne de întrebare asupra viziunii pe termen lung a autorităților în ceea ce privește infrastructura sistemului judiciar. În timp ce alte țări investesc masiv în modernizarea sediilor și în reducerea costurilor prin achiziții eficiente, România pare a rămâne blocată în paradigma cheltuielilor excesive pentru imobile de închiriat. Anunțurile privind noi sedii sau proiecte de relocare sunt dese, dar implementarea acestora întârzie, iar bugetul tolerat continuă să fie umplut în principal de plățile pentru spații care, în multe cazuri, pot fi considerate excedentare în contextul actual.
În diviziunea sistemului judiciar, transparența și responsabilitatea financiară sunt în continuare puncte vulnerabile, iar opinia publică cere explicații clare și măsuri concrete de reducere a risipelor. În perioada următoare, rămâne de văzut dacă autoritățile vor putea pleda pentru un sistem mai eficient, mai transparent și mai adaptat nevoilor moderne ale justiției, sau dacă aceste cheltuieli uriașe pentru sedii vor continua să consume o bună parte din resursele destinate justiției din România.
