Oamenii de știință încearcă să înțeleagă de ce o parte din ADN-ul neanderthalienilor, strămoșii noștri dispăruți, persistă în genomul uman, influențând chiar și astăzi structura creierului și predispoziția la anumite afecțiuni psihiatrice. Studiile recente arată că, deși selecția naturală a eliminat o mare parte din acest material genetic moștenit în urmă cu peste 40.000 de ani, aproximativ două procente din ADN-ul populațiilor non-africane moderne își are originea în neanderthalieni. Acest lucru ridică întrebări importante despre ce anume a supraviețuit și de ce.
Genele neanderthaliene și impactul asupra creierului
Cercetătorii au analizat scanări cerebrale de la aproximativ 40.000 de persoane din Marea Britanie, stabilind corelații între caracteristicile neurologice și variantele genetice moștenite de la neanderthalieni. Rezultatele, care așteaptă evaluarea experților, indică 28 de poziții separate în genom unde ADN-ul neanderthalian pare să influențeze dezvoltarea neurologică. Aceste descoperiri sugerează că moștenirea genetică de la neanderthalieni nu este doar o relicvă a trecutului, ci are un impact real asupra modului în care creierele noastre sunt structurate și funcționează.
Cercetările evidențiază, de exemplu, o genă numită DAAM1, situată pe cromozomul 14, ale cărei variante neanderthaliene sunt asociate cu 39 de trăsături morfologice diferite în cortexul occipital și parietal. Interesant, același ADN de Neanderthal pare să ofere o anumită protecție împotriva schizofreniei, demonstrând că nu toate influențele genetice ale strămoșilor noștri dispăruți sunt negative. Pe de altă parte, variantele neanderthaliene legate de gena PRDM5, de pe cromozomul 4, sunt legate de un risc crescut de depresie severă, dependență și tulburări de personalitate.
Consecințe asupra sănătății mintale
Unele dintre aceste variante genetice par să fi scăpat de acțiunea de purificare a selecției naturale, continuând să modeleze organizarea neuronală și conectivitatea în moduri subtile, dar semnificative. Un alt exemplu este gena LC13A3, ale cărei variante neanderthaliene pot interfera cu structura substanței albe, cu consecințe potențiale asupra leucoencefalopatiei și, posibil, declanșarea „crizelor neurologice episodice”. Aceste descoperiri sugerează o relație complexă între moștenirea neanderthaliană și sănătatea mintală, cu unele variante genetice oferind protecție, în timp ce altele pot crește vulnerabilitatea la diverse afecțiuni.
Studiile în curs de desfășurare au scopul de a aprofunda înțelegerea modului în care genele neanderthaliene influențează creierul uman și, implicit, sănătatea noastră.
Sursa: Descopera
