Filozoful Gabriel Liiceanu a lansat un apel dur la Digi24, în cadrul emisiunii „În fața ta”, abordând criza globală a încrederii și imoralitatea în lumea contemporană. Cu un discurs incisiv, el a criticat ceea ce numește „ceasul discordiei planetare”, unde încrederea între națiuni și oameni dispare, iar agresorii devin alde moralitate pentru lume. În același timp, Liiceanu a analizat situația dificilă a României, evidențiind modul în care guvernarea prin datorii pentru consum a dus țara în impas.
Criza globală a încrederii și imoralitatea globală
Liiceanu duce discuția pe tărâmul filozofiei, afirmând că natura umană are încorporată tendința de a promite și apoi de a încălca acele promisiuni. Potrivit lui, această inerție face ca istoria umanității să fie plină de promisiuni încălcate, mai ales în caz de conflicte sau războaie. În viziunea sa, aceste conflicte devin chiar emblematicul exemplu al incapacității de a păstra înțelegerile și tratatele internaționale.
„Ce trăim acum este o criză a planetei în jurul incapacității de a crea acorduri internaționale respectate, terminând cu dreptul internațional”, a spus Liiceanu. El a subliniat că, în lumea de astăzi, acordurile internaționale sunt seringile de funingine ale unei organizații care pare total dezorganizată—ONU devine, după părerea sa, „Organizația Națiunilor Neunite”, într-o lume dominată de discordie și lipsă de moralitate.
Capitolul despre agresiune și imoralitate este, poate, cel mai halucinant. Liiceanu se referă la recentul exemplu al Rusiei, care, potrivit afirmațiilor sale, a încălcat dreptul internațional, intrând peste o țară vecină. În mod ironic, el remarcă comicul situației în care agresorul devine acuzator al moralității, iar discursul lui despre imoralitate devine, ipocrit, inadecvat: „Imoralitate… Ideea să-ți vorbească despre imoralitate agresorul și criminalul nr. 1 al umanității este halucinantă.”
Situația națională: datoriile și economia fragilă a României
Liiceanu nu a ocolit nici discuția despre problemele economice ale României. El discută despre criza economică, deficitul bugetar și inflația crescută peste media europeană, atrăgând atenția că apropierea de o situație de colaps financiar este gravă.
„Ce ați face dacă agențiile de rating scad nota țării la 3 sau chiar 2? Atunci, împrumuturile pentru România ar deveni imposibile, iar efectele s-ar resimți la nivelul populației”, explică el. În opinia sa, România a moștenit o situație precară: instituții precum DNA nu funcționau, iar sursele de venit precum taxele și împrumuturile au fost folosite pentru a susține confortul câtorva grupuri de putere.
Liiceanu critică în special creșterea taxelor și reducerea cheltuielilor publice ca singure soluții pasive. El afirmă că, pentru a rectifica situația, trebuie în primul rând să se gestioneze eficient și corect resursele, să se reducă iresponsabilitatea și să se evite cheltuielile nejustificate. În acest sens, menționează exemple precum tăierea bugetului Ministerului Educației, care, în opinia sa, pare o soluție temporară și insuficientă pentru problemele fundamentale ale statului.
„Ei s-au împrumutat pe spatele nostru,” afirmă Liiceanu, referindu-se la existența unui sistem în care populația suportă costurile gestionării defectuoase a guvernelor anterioare. În același timp, atrage atenția asupra faptului că aceste împrumuturi și cheltuieli nu aduc niciun beneficiu pe termen lung, ci doar adâncesc criza.
O radiografie a unei lumi în disoluție
Discursul lui Liiceanu devine, în final, o pledoarie pentru constientizare și responsabilitate. El sugerează că dramele globale ale zilelor noastre nu se pot rezolva doar prin schimbări de lideri sau ajustări minore, ci necesită o reevaluare profundă a valorilor și a modului în care se face justiție și moralitate la nivel mondial.
Petrecerea timpului în discordie planetară, acuză filozoful, nu poate duce decât la o încheiere tragică, dacă nu se face nimic pentru a schimba tonul. La această concluzie, Liiceanu adaugă un apel subtil la responsabilitate civică și la conștiință, în condițiile în care, dacă nu ne vom reface încrederea în valorile fundamentale, lumea va rămâne prizonierul propriilor conflicte și incertitudini.
