Conform Mediafax: Modul în care copiii își povestesc experiențele dificile poate dezvălui riscul de a dezvolta probleme de sănătate mintală, sugerează un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Stanford. Potrivit experților, stilul narativ, nu doar conținutul poveștii, este un predictor mai bun al vulnerabilității viitoare.
Expunerea la stres în primii ani de viață reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, fiind asociată cu aproximativ o treime dintre diagnosticele psihiatrice la adulți la nivel mondial. Cu toate acestea, lipsesc instrumentele eficiente pentru identificarea copiilor cei mai expuși riscului.
Analiza vorbirii cu ajutorul inteligenței artificiale
Cercetarea, publicată de Euronews, a implicat intervievarea a peste 200 de copii cu vârste cuprinse între nouă și treisprezece ani. Aceștia au fost rugați să relateze experiențe stresante din viața lor, iar răspunsurile au fost analizate cu ajutorul unor instrumente bazate pe inteligență artificială.
Rezultatele au indicat că anumite caracteristici ale stilului de exprimare au permis cercetătorilor să estimeze probabilitatea apariției anxietății sau depresiei în viitor. Printre indicatorii relevanți se numără utilizarea frecventă a prepozițiilor, care sugerează o complexitate sporită a narațiunii. De asemenea, folosirea unui limbaj categoric, cu cuvinte precum „întotdeauna” sau „niciodată”, a fost asociată cu un risc mai mare.
În contrast, copiii care au utilizat mai des pronume la persoana a treia, precum „el”, „ea” sau „ei”, și care și-au focalizat atenția asupra celorlalți și a mediului înconjurător, au demonstrat un risc mai scăzut de a dezvolta probleme de sănătate mintală.
Contează și ce spun copiii
Pe lângă stilul narativ, autorii studiului au analizat și conținutul poveștilor relatate de copii. Deși mai puțin predictiv pentru apariția afecțiunilor clinice, acest aspect a oferit indicii valoroase despre severitatea problemelor.
Poveștile centrate pe conflict, teamă și suferință, care includeau termeni precum „luptă”, „înfricoșător” sau „atacat”, au fost corelate cu un risc crescut. Aceste relatări au descris adesea situații de violență fizică, excludere socială sau experiențe cu o puternică încărcătură emoțională.
La polul opus, narațiunile despre activități și hobby-uri, cu menționarea unor cuvinte precum „joc”, „fotbal” sau „câine”, alături de descrierea unor activități cotidiene, au fost asociate cu un risc mai redus. Conținutul poveștilor oferă informații despre evenimentele trăite de copii, în timp ce stilul în care sunt relatate reflectă modul în care aceștia își organizează și procesează experiențele.
Chase Antonacci, autorul principal al studiului de la Școala de Științe Umaniste de la Stanford, a declarat: „Acest studiu oferă o dovadă robustă a conceptului pentru dezvoltarea de instrumente scalabile care identifică markerii de risc înainte ca indivizii să fie diagnosticați.” Adolescența este perioada în care depresia și anxietatea apar cel mai frecvent, iar tratarea lor devine dificilă odată instalate. Cu toate acestea, nu toți copiii care trec prin experiențe adverse dezvoltă probleme psihice, mulți demonstrând o remarcabilă capacitate de adaptare. Această diferență creează o „lacună de predicție”, complicând identificarea celor aflați pe o traiectorie ce poate duce la tulburări emoționale.
Sursa: Mediafax
