Controverse asupra redenumirii stației „Popa Tatu” în „Mircea Vulcănescu” aprind spiritele în Consiliul General al Municipiului București. Decizia Asociației de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public București – Ilfov (TPBI) de a modifica numele unei stații de transport public a stârnit reacții tensionate și discuții aprinse. În timp ce oficialii TPBI justifică schimbarea ca parte a unui plan de actualizare a denumirilor, opozanții susțin că această mutare sfidează legislația în vigoare și aduce în discuție un subiect sensibil legat de memoria istorică.
### Conflicte legislative și morală privind schimbarea denumirii
Potrivit unui consilier general USR, Dragoș Radu, decizia de a redenumi stația „Popa Tatu” în „Mircea Vulcănescu” încalcă legea. Radu explică că legea specifică clar că nu poate fi atribuit numele unor persoane considerate vinovate de crime de război sau implicate în regimuri fasciste, lucruri valabile și pentru spațiul public. El amintește de legislația în vigoare, mai precis de OUG nr. 31/2002, care interzice expres astfel de modificări pentru a proteja memoria victimelor și pentru a evita reabilitarea ideologică.
Numele stației actuale provine de la un preot din secolul al XIX-lea, Tatu, cunoscut pentru activități de caritate în București. În opinia lui Radu, schimbarea numelui pentru a onora o figură de legătură cu un fost regim condamnat, precum Mircea Vulcănescu, este nu doar ilegală, ci și nedreaptă față de memoria locului și a oamenilor care au contribuit la sprijinul comunității. „A schimba numele unui om care și-a dedicat viața ajutorării celor vulnerabili cu numele unui criminal de război nu este doar ilegal, ci profund nedrept și ofensator pentru memoria acestui oraș,” a argumentat Radu.
### Historic și cultural: cine a fost „Popa Tatu” și de ce contează această denumire
Reprezentantul legal al situației subliniază că numele „Popa Tatu” are o încărcătură istorică și socială diferită. Tatu a fost un preot respectat în comunitatea bucureșteană, activ pentru sprijinirea celor nevoiași. Înțelesul și impactul originii numelui sunt esențiale în contextul identității comunitare, și, conform opiniei sale, schimbarea acestei denumiri echivalează cu o pierdere a legăturii cu istoria locală și valorile civice.
Criticii se tem că această decizie ar putea constitui un precedent periculos, fiind interpretată ca o încercare de reabilitare sau de reinterpretare a unor figuri istorice controversate, în detrimentul memoriei colective. În plus, legislația actuală interzice explicit redenumirea spațiilor publice în cazul persoanelor implicate în crime de război sau alte infracțiuni grave, ceea ce adaugă un strat legal clar în dezbaterea spontană declanșată de această mutare propusă.
Președintele TPBI a anunțat deja că, în perioada 9 februarie – 1 martie 2026, aproape douăzeci și patru de stații vor fi redenumite, însă decizia privind schimbarea stației „Popa Tatu” încă nu a fost definitivă. În vreme ce oficialii insistă că vor continua cu planul pentru actualizare, opozanții cer păstrarea denumirii actuale, argumentând că respectarea legii și a valorilor istorice trebuie să primeze.
Deocamdată, s-au creat două tabere în această dezbatere: cei care consideră că renunțarea la numele „Popa Tatu” este o evoluție justificată în contextul modernizării și al corectitudinii politice, și cei care văd în această mutare o erodare a identității locale și o neglijare a valorilor trecutului. În timp ce oficialii continuă să analizeze opțiunile, rămâne de urmărit dacă această controversă se va solutiona prin respectarea legii și a sensului istoric al denumirilor, sau dacă va deveni un simbol al unei dezbateri mai ample despre memoria și moralitatea publică.
