Un fost colaborator al Securității, identificat drept Dragomir Mihai, a primit, după decenii, recunoașterea oficială a perioadei petrecute în colaborare cu regimul comunist. Potrivit documentelor descoperite recent, această situație a fost soluționată printr-o decizie administrativă discreționară, în încercarea de a corecta o anomalie birocratică generată de regimul politic din acea vreme.
O colaborare fără angajament oficial
Dragomir Mihai a fost informator al Direcției I a Securității între anii 1956 și 1970, perioadă în care a primit salarii din fonduri speciale pentru informațiile furnizate. Cu toate acestea, în ciuda colaborării de lungă durată, acesta nu a fost angajat oficial în vreun alt loc de muncă în timpul acestui interval, fapt ce avea consecințe grave asupra drepturilor sale sociale. Anii respectivi nu puteau fi recunoscuți drept vechime profesională, ceea ce avea impact atât asupra drepturilor sale salariale, cât și asupra pensiei la momentul retragerii.
De exemplu, o astfel de situație putea bloca accesul la beneficiile sociale sau chiar la un contract de muncă în mediul civil, explicând de ce, în anumite condiții, colaboratorii fostei Securități au solicitat intervenția autorităților pentru a-și regulariza statutul. În cazul lui Mihai, solicitarea a fost motivată de dorința de a obține recunoașterea perioadei de colaborare ca vechime în muncă, ceea ce era esențial pentru drepturile sale ulterioare.
Decizie administrativă în condiții legale dubioase
Deși situația juridică a fost clar contrară legii în momentul respectiv, conducerea Securității a hotărât totuși să găsească o soluție, chiar fără bază legală directă. Într-o notă-raport din 28 aprilie 1970, aprobată de președintele Consiliului Securității Statului, Ion Stănescu, se sugerează că perioadele de activitate ale lui Mihai pot fi considerate drept vechime în muncă printr-un proces administrativ intern special. Documentul propunea recunoașterea celor 14 ani ca fiind parte a vechimii în muncă, în două segmente distincte: între 1956 și 1967, perioada considerată activitate militară în cadrul instituției, și între 1967 și 1970, perioada ca angajat civil.
Pentru a realiza această recunoaștere, autoritățile intenționau să emită ordine retroactive de încadrare, precum și să întocmească un carnet de muncă cu date din trecut, astfel încât perioada de colaborare să fie oficial recunoscută. Această manevră, însă, a fost justificate sub vechea justificare a „sarcinilor deosebite” primite de la organele Securității, care, conform documentelor, împiedicau de mult timp acesta să-și legitimeze prestația în câmpul muncii.
Sistemul de „pile, cunoștințe, relații” și moștenirea trecutului comunist
Cazul lui Dragomir Mihai ilustrează perfect modul în care, în perioada comunistă, funcționa un sistem paralel, aproape de lege, în interiorul aparatului de stat. Într-o epocă în care „pilele” și „relațiile” erau adesea singurele garanții ale obținerii de beneficii sau chiar de protecție, deciziile administrativ-politice puteau prevala în fața cadrului legal. În acest context, deciziile interne nu respectau neapărat legislația oficială, dar aveau forță și consecințe în viața reală a celor din interior.
Sistemul de relații și „pile” a fost atât de bine înrădăcinat încât a devenit o componentă de bază a funcționării statului totalitar, permițând anumitor persoane să beneficieze de măsuri speciale, adesea contrare legii. În cazul fostului colaborator, această practică a fost aplicată pentru a-i oferi, pe hârtie, o legitimitate pe care, în condiții normale, nu o putea avea.
În prezent: o deschidere spre retroactivitate
Descoperirile recente relevă însă o fațetă mai puțin cunoscută a istoriei comuniste din România, aceea a modului în care sistemul a fost adesea fluidizat și adaptat pentru a servi interesele personale sau ale unor elite. În timp ce aceste practici au fost frecvente în perioada dictaturii, ele rămân un capitol dificil de transformat în egalitate de tratament pentru victimele regimului.
Deși legea actuală respinge astfel de soluții administrative ilegale, cazul lui Dragomir Mihai nu numai că scoate în evidență modul în care s-au gestionat situațiile speciale în perioada comunistă, ci și ridică întrebări despre cât de profund au fost falsificate și manipulate sistemele administrative ale epocii. În acest moment, autoritățile caută să limpezească aceste acte și să asigure că, pe viitor, astfel de practici nu se vor mai repeta, chiar dacă unele consecințe ale trecutului rămân încă greu de rectificat.
Sursa: Mediafax
