Conform CNN: Beijingul pare să fi ieșit învingător din criza energetică declanșată de conflictul din Iran, consolidându-și poziția de campion global al păcii, în timp ce Statele Unite și Israelul păreau să piardă teren. În timp ce la sfârșitul lunii februarie China se temea de o nouă intervenție militară externă împotriva unui regim prieten, similar celui din Venezuela, situația s-a schimbat radical în ultimele patru luni. Acordul intermediar încheiat între SUA și Iran, deși a menținut regimul de la Teheran, a expus limitările puterii americane.
China, un actor diplomatic cu influență
China și-a sporit capitalul diplomatic, găzduind lideri internaționali și poziționându-se ca promotor al păcii. Președintele american Donald Trump a lăudat în mod repetatneutralitatea Beijingului pe parcursul conflictului. În plus, a doua economie mondială a gestionat mai bine decât multe alte țări criza energetică provocată de război, beneficiind de rezervele strategice masive de petrol și de investițiile în tehnologii verzi.
Ministerul de Externe de la Beijing a salutat anunțul unui acord SUA-Iran, reiterând disponibilitatea Chinei de a contribui la restabilirea păcii în Orientul Mijlociu. Deși purtătorul de cuvânt Lin Jian nu a confirmat un rol specific al Beijingului în medierea acordului, el a subliniat eforturile „neobosite” ale Chinei pentru încetarea conflictului, inclusiv prin propunerea de pace în patru puncte lansată de liderul Xi Jinping.
Donald Trump a mulțumit personal președintelui Xi Jinping pentru neutralitatea sa totală, apreciind faptul că China nu a utilizat forța navală pentru a sfida blocada americană asupra porturilor iraniene. Trump a sugerat chiar că Xi Jinping a contribuit la soluționarea conflictului.
Analize și interpretări strategice
China a navigat cu delicatețe pe linia diplomatică în timpul conflictului. Pe de o parte, a condamnat atacul americano-israelian asupra Iranului și a continuat să cumpere petrol iranian, sfidând sancțiunile americane. Pe de altă parte, a menținut canalele de comunicare deschise cu toate părțile implicate. Numeroși lideri străini au vizitat Beijingul, inclusiv Donald Trump, ministrul de externe iranian Abbas Araghchi și lideri din Pakistan, mediatorul principal al conflictului.
După încheierea unui acord intermediar, China sprijină implementarea angajamentelor și eliminarea interferențelor externe. Liderii chinezi și analiștii diplomatici susțin că țara nu aspiră la statutul de superputere în sensul american, ci dorește un „monopol global” bazat pe suveranitate și neintervenție. Cu toate acestea, dominanța americană în Orientul Mijlociu necesită acum costuri politice, militare și de reputație considerabil mai mari.
Viziunea Chinei, care subliniază principiile suveranității, neintervenției și dezvoltării, ar putea deveni mai atractivă pentru alte țări. Cu toate acestea, credibilitatea Beijingului depinde nu doar de criticarea acțiunilor SUA, ci și de capacitatea de a oferi soluții diplomatice practice și de a asigura stabilitatea regională.
Unii analiști chinezi consideră că acest conflict ar putea reprezenta un „moment Suez” pentru SUA, o referință la declinul influenței britanice după criza Canalului Suez din anii ’50. Întrebarea este dacă declinul american se va reflecta și asupra influenței sale în Taiwan, un teritoriu pe care China îl consideră parte integrantă din teritoriul său.
Rămâne neclar în ce măsură Beijingul a folosit greutatea sa diplomatică pentru a influența acordul final. Totuși, vizitele diplomatice au amplificat mesajul Chinei, demonstrând că, în timp ce alte țări sunt angajate în conflicte, ea devine o putere responsabilă și un mediator internațional.
Sursa: CNN
