Cât de mult plânge un om în medie? O cercetare recentă aduce răspunsuri în ciuda lipsei de studii ample pe această temă
Studiile despre plânsul uman sunt rare și, în general, de puțină amploare, însă un studiu recent publicat în revista Collabra: Psychology încearcă să ofere o imagine mai clară despre frecvența și motivele pentru care oamenii plâng, precum și despre beneficiile sau lipsa acestora.
Conform cercetării, femeile plâng de aproape două ori mai des decât bărbații, iar episoadele femeilor durează în medie aproape dublu față de cele ale bărbaților. În plus, motivațiile pentru plâns variază în funcție de gen, dar și de situație, iar efectele emoționale ale acestor episoade nu sunt întotdeauna benefice.
Ce relevă studiul despre frecvența plânsului
Studiul a monitorizat 106 participanți din Austria și Germania timp de patru săptămâni. Fiecare subiect a fost rugat să își noteze atunci când plângea, precum și starea emoțională după fiecare episod, la intervale de 15, 30 și 60 de minute.
Rezultatele arată că femeile plâng în medie de 5,8 ori pe lună, în timp ce bărbații doar de 2,6. De asemenea, durata medie a episoadelor de plâns pentru femei a fost de 7,7 minute, față de doar 3,9 minute pentru bărbați.
Motivul plânsului diferă în funcție de gen: bărbații plâng mai ales ca reacție la sentimente de neputință sau ca urmare a vizionării de filme triste, în timp ce femeile plânge mai frecvent din cauza sentimentului de singurătate.
Efectul plânsului asupra emoțiilor
Chiar dacă frecvența plânsului este ridicată, cercetătorii nu au găsit dovezi concludente că plânsul oferă o eliberare emoțională rapidă sau beneficii imediate. În schimb, lacrimile provocate de tristețe sau singurătate au fost asociate cu stări emoționale mai negative și mai persistente.
În ceea ce privește plânsul declanșat de conținut media, în special filme triste, participanții au raportat ulterior o reducere a emoțiilor negative, sugerând că aceste episoade pot avea, cel puțin temporar, efecte benefice.
Ce nu a reușit să surprindă acest studiu
Autorii studiului recunosc că datele au limite, în special datorită numărului relativ mic de participanți și a faptului că informațiile s-au bazat pe autoevaluări. Acest lucru poate influența acuratețea rezultatelor, deoarece emoțiile și frecvența plânsului sunt dificil de interpretat și raportat corect de către respondenți.
De asemenea, studiul nu a comparat efectele plânsului cu alte reacții emoționale, ceea ce face dificil de stabilit dacă plânsul are un impact distinct, mai ales în cazul emoțiilor intense care pot fi trăite fără a fi însoțite de lacrimi.
Cercetătorii recomandă ca studiile viitoare să urmărească evoluția stării emoționale pe perioade mai lungi, de câteva zile, pentru a observa dacă efectele plânsului se manifestă mai târziu sau în contexte specifice. În timp ce studiile anterioare nu indică plânsul ca o soluție instantanee pentru eliberare, cercetările viitoare pot clarifica dacă și cum se inserează lacrimile în procesul de gestionare a emoțiilor pe termen lung.
Stieger, unul dintre autorii studiului, nu are planuri imediate pentru alte cercetări pe această temă, dar consideră că metoda folosită ar putea fi aplicată în analiza comportamentului uman din viața de zi cu zi, pentru a înțelege mai bine reacțiile emoționale.
La momentul actual, nu există perspective concrete pentru studii ulterioare, însă această cercetare oferă o perspectivă științifică mai clară asupra frecvenței și motivelor pentru care oamenii plâng, precum și despre rolul potențial al lacrimilor în gestionarea emoțiilor.
