Inteligența artificială poate evalua personalitatea și, implicit, potențialul salarial al unei persoane doar dintr-o fotografie, o descoperire care ridică întrebări serioase despre limitele eticii în lumea resurselor umane. Un studiu recent realizat de cercetători dinStatele Unite și Israel demonstrează că algoritmii de învățare automată pot extrage trăsături de personalitate din poze, cum ar fi cele de pe profilurile LinkedIn, și pot face predicții despre nivelul salarial, traiectoria profesională sau chiar performanța pe piața muncii.
Această metodă, deși încă la început de drum, ne confruntă cu dileme etice și legale. În același timp, ea reflectă o tendință tot mai accentuată în domeniul recrutării și selecției în care instrumentele bazate pe inteligență artificială devin din ce în ce mai prezente. Oricât de spectaculoasă pare această tehnologie, specialiștii avertizează că ea poate fi folositoare doar dacă este supusă unui control riguros, iar utilizarea sa riscă să devină o formă de discriminare subtilă, sau chiar agresivă, asupra candidaților.
### Predicții despre personalitate și salariu, bazate pe fețele noastre
Studiul, deschis în luna februarie, a implicat analiza imaginilor de profil ale peste 96.000 de certificați în administrarea afacerilor, obținute de pe LinkedIn, și s-a concentrat pe cele „Big Five” – cele cinci trăsături fundamentale ale personalității: deschiderea, conștiinciozitatea, extraversiunea, amabilitatea și nevrotismul. Cercetătorii susțin că algoritmul a reușit să deducă aceste trăsături din chipurile oamenilor și, mai mult, să lege aceste deducții de anumite rezultate din piața muncii.
Astfel, a fost observată o corelație între trăsăturile ce pot fi extrase vizual și rangul universitar, nivelul de salariu, traiectoriile salariale sau tranzițiile profesionale ale persoanelor studiate. Potrivit autorilor, aceste predicții pot fi folosite pentru a estima performanța viitorilor candidați, chiar și înainte ca aceștia să fi susținut un interviu formal, în principle, fiind o metodă de screening relativ rapid și ieftin pentru departamentele de HR.
Însă, această tehnologie nu este lipsită de controverse. Cercetătorii apreciază că evaluarea personalității pe baza unei imagini faciale nu trebuie confundată cu judecata superficială făcută de oameni, ci reprezintă o încercare de a identifica anumite corelații între trăsăturile faciale și profilurile psihologice raportate de subiecți. În ciuda criticilor, un lucru este clar: această metodă se răspândște deja în mediul de business, iar companiile utilizează astfel de algoritmi pentru a-și orienta deciziile de angajare.
### Etica și reglementările în joc
Cercetările în domeniu evidențiază că și instituțiile financiare, inclusiv băncile, au început să aplice chestionare de personalitate bazate pe AI în procesul decizional, precum și interviuri virtuale cu analize automatizate ale trăsăturilor de personalitate. Marina Niessner, profesor asociat de finanțe la Indiana University și principal autor al studiului, recunoaște că mediul de reglementare este încă extrem de incert, iar utilizarea acestor tehnologii ridică numeroase întrebări privind etica, discriminarea și confidențialitatea datelor personale.
„Mediul de reglementare, după cum probabil știți, este foarte incert”, afirmă Niessner, adăugând că, deși aceste instrumente pot părea promițătoare pentru eficiența proceselor de recrutare, ele necesită o discuție aprofundată și o reglementare clară, pentru a nu ajunge să devină un instrument de discriminare subtilă sau chiar abuzivă. În același timp, cercetătorii atrag atenția că, deși algoritmii pot produce predicții precise, aceștia sunt supuși unei marje de eroare și pot fi influențați de biasuri.
Cu toate acestea, realitatea din teren dă semne că aceste tehnologii devin din ce în ce mai integrate în procesul decizional. În cazul în care asemenea algoritmi sunt ușor accesibili și pot oferi rezultate rapide și convingătoare, companiile, uneori, le pot folosi fără un control strict, ceea ce amplifică riscul de a fi acuzate de discriminare sau de încălcare a drepturilor individuale. În plus, discuția despre validitatea științifică a acestor modele rămâne deschisă, mulți specialiști fiind de părere că rezultatele trebuie interpretate cu precauție, iar deciziile mari să fie luate numai după un proces complet de evaluare etică și legislativă.
În contextul actual, tehnologii precum cele analizate pot duce la o evoluție semnificativă a pieței muncii, dar nu fără riscuri majore. Cum va arăta această realitate în următorii ani rămâne de urmărit, însă cert este că trebuie instaurate reguli clare pentru a evita ca evoluția tehnologică să devină o sursă de injustiție sau discriminare subtilă, cu consecințe pe termen lung asupra societății.
