Conform HotNews: România renunță la cărbune: o necesitate modernă, nu o întoarcere în trecut
Decizia de a renunța la energia produsă pe bază de cărbune în România, similar cu cea luată la nivel european, este comparată de specialiști cu trecerea de la pager la smartphone – o evoluție firească spre tehnologii mai avansate și mai puțin nocive pentru mediu. Argumentul principal este că orice megawatt obținut din arderea cărbunelui accelerează schimbările climatice și creează un cerc vicios, afectând și alte surse de energie.
Centralele pe cărbune, un lux nejustificat în prezent
Chiar și în contextul unei situații de urgență, centralele pe cărbune din România nu funcționează la capacitate maximă. Din cele 1600 de megawați instalați, vara aceasta s-au utilizat cel mult 800-900 de megawați. Restul capacității, chiar și cea care ar fi putut fi menținută în conservare până în 2032, nu mai face față exigențelor tehnice și comerciale. Producția de energie la Complexul Energetic Oltenia este, conform analizei, mult prea scumpă. Traderii preferă să importe energie chiar și din țări vecine, precum Ungaria sau Bulgaria, decât să achiziționeze de la centralele pe cărbune, descrise metaforic drept „trabanturi din anii ’80”. Mai mult, redeschiderea unor grupuri ar genera noi dependențe de furnizori externi de combustibil, deoarece lignitul autohton nu ar fi suficient.
Decalajul României față de Polonia și Germania în tranziția energetică
În timp ce Polonia a pornit cu 90% din mixul energetic bazat pe cărbune, România avea, în urmă cu șapte ani, doar 20%. Această poziție mai avantajoasă a permis Poloniei să negocieze un termen mai îndepărtat pentru renunțarea la cărbune. Cu toate acestea, Polonia a accelerat tranziția, triplându-și capacitatea pe regenerabile și ajungând acum la 50% din mix. Germania, deși se confruntă cu provocări, își păstrează termenul de 2038 pentru eliminarea totală a cărbunelui.
Echipa de consultanți care a consiliat Guvernul României în privința utilizării a 2 miliarde de euro de la Bruxelles pentru tranziția energetică a recomandat, pe baza simulărilor din anii trecuți, un termen realist de 2027-2028 pentru ieșirea cărbunelui din mix. Guvernul a reușit să obțină o amânare până în 2032 în negocierile cu Comisia Europeană.
Minireactoarele și stocarea de energie: investiții riscante și priorități neglijate
Proiectul minireactoarelor de la Doicești, deși nu ar suferi de probleme de răcire precum Cernavodă, este considerat o tehnologie nouă și nedovedită. Investiția substanțială din partea statului, adică a cetățenilor, ar fi pe o tehnologie necunoscută, cu un cost per megawatt estimat de opt ori mai mare decât regenerabilele combinate cu stocare. Aceasta contrastează cu opțiunea de a investi în tehnologii mature și fiabile.
Pe de altă parte, stocarea energiei pe baterii a fost mereu neglijată în strategiile energetice naționale, fiind considerată o „cenușăreasă”. Obsesiile naționale pentru gaz și nuclear, alături de interesele comerciale și politice ale companiilor de stat din sector (nucleare, cărbune, gaz), au condus la marginalizarea stocării. Aceste companii, care generează venituri la bugetul de stat, nu au fost încurajate să dezvolte stocarea, deoarece aceasta ar fi concurat direct cu propriile lor activități.
România dispune de o fabrică de baterii, dar aceasta produce în principal pentru export. Ar fi existat oportunitatea de a crea un lanț valoric integrat pe baterii, beneficiind de condițiile europene pentru producția locală de componente.
Dependența de tehnologia chineză și viitorul gazului din Marea Neagră
Dependența de tehnologia chineză în domeniul energiei regenerabile este un risc recunoscut. Deși China domină piața cu o capacitate de producție mult superioară, Uniunea Europeană implementează principiul „made in Europe”, condiționând finanțarea publică pentru proiecte energetice de un procent de 40-50% componente produse în Europa. Diversificarea tehnologică și producția locală sunt esențiale pentru a reduce această dependență.
Exploatarea gazului din Marea Neagră, preconizată să înceapă anul viitor, nu va acoperi consumul planificat de gaz, chiar și cu finalizarea proiectelor din Anghel Saligny și intențiile de modernizare a centralelor de la Mintia și Iernut. Mai mult, gazul din Marea Neagră este supus riscurilor de securitate din cauza contextului geopolitic și va fi un gaz scump, căutat de întreaga piață europeană.
Principalele probleme ale sistemului energetic românesc și soluții pentru viitor
Principalele probleme ale sistemului energetic românesc includ politizarea, corupția și lipsa de transparență, care au dus la nerealizarea multor proiecte și amânarea strategiilor. Utilizarea neeconomică a resurselor și prioritizarea profiturilor imediate în detrimentul investițiilor pe termen lung în diversificarea și modernizarea companiilor de stat agravează situația. Viziunea centralistă, unde câteva companii mari domină piața, subminează dezvoltarea energiei descentralizate, a prosumatorilor și a comunităților energetice.
Pe plan individual, un sfat simplu, dar important, este reducerea consumului casnic în orele de vârf, seara. Lipsa de solidaritate și încredere între stat și cetățeni, precum și o cultură insuficient dezvoltată a eficienței energetice, contribuie la rezistența în fața măsurilor de economisire.
În ciuda provocărilor, viitorul energetic este privit cu optimism. Tehnologia evoluează, iar consumatorii devin mai conștienți. Prosumatorii, prin contribuția lor la producția de energie, alături de soluții precum pompele de căldură și comunitățile de energie, reprezintă o direcție promițătoare. Integrarea în Uniunea Europeană și dezvoltarea tehnologică oferă șanse pentru creșterea rezilienței și a independenței energetice.
Mâine, HotNews va publica a doua parte a interviului cu Corina Murafa, dedicată cauzelor crizei de la Cernavodă.
Sursa: HotNews
