Conform Descopera: Milioane de copii ar putea fi afectați de o afecțiune dentară puțin cunoscută, denumită hipomineralizare molaro-incisivă (MIH). Aceasta se manifestă prin apariția dinților permanenți gălbui-maronii, fragili și sensibili, spre deosebire de cei de lapte, mici și albi. MIH este o problemă frecventă, aproape la fel de răspândită precum cariile, însă mult mai puțin cunoscută de publicul larg.
Afecțiunea, care afectează formarea anumitor dinți permanenți în primii ani de viață, nu este cauzată de o igienă orală deficitară, consumul de zahăr sau lipsa periajului. În schimb, MIH rezultă dintr-o perturbare a procesului de formare a smalțului, care are loc înainte ca dinții să erupă. Se estimează că MIH afectează aproximativ 28% dintre copiii din Scandinavia și este frecventă în întreaga Europă. Cercetătorii încă investighează cauzele exacte, suspectând o combinație de factori genetici și boli suferite în copilăria timpurie.
Cum se manifestă hipomineralizarea molaro-incisivă
Smalțul dentar, cel mai dur material din corpul uman, este afectat în cazul copiilor cu MIH printr-un conținut redus de minerale. Acest proces de dezvoltare defectuoasă are loc între naștere și vârsta de aproximativ doi ani, când dinții permanenți se formează în osul maxilar. Rezultatul este un aspect diferit al dinților, care devin mai predispuși la deteriorare. Cei mai frecvent afectați sunt primii molari permanenți și incisivii. Pe lângă modificările vizibile, copiii pot experimenta dureri la periaj și sensibilitate la alimente sau băuturi la temperaturi extreme.
Printre cauzele posibile identificate de studii se numără bolile repetate în primii ani de viață, episoadele de febră și infecții, utilizarea pe termen lung a antibioticelor, complicații survenite în timpul sarcinii sau la naștere, factori de mediu precum poluarea și deficitul de vitamina D, precum și o posibilă predispoziție genetică.
Managementul și tratamentul afecțiunii
În stadiul actual al cunoștințelor, hipomineralizarea molaro-incisivă nu poate fi prevenită. Specialiștii subliniază că părinții nu pot influența apariția acestei afecțiuni. Cu toate acestea, menținerea unei igiene orale riguroase și utilizarea de pastă de dinți cu fluor sunt esențiale pentru a proteja smalțul slăbit și pentru a reduce riscul de carii. Este, de asemenea, foarte important ca medicii stomatologi să dezvolte o relație bună cu copiii pacienți și ca aceștia din urmă să comunice deschis orice durere sau disconfort resimțit.
Tratamentul specific depinde de severitatea cazului. Formele ușoare implică utilizarea de geluri concentrate cu fluor și materiale de sigilare. Cazurile moderate pot necesita obturații temporare și, uneori, anestezie, din cauza sensibilității crescute. Pentru situațiile severe, medicul poate opta pentru coroane din oțel inoxidabil, menite să protejeze dintele de fracturi și carii. În cazuri mai rare, poate fi necesară chiar extracția dintelui afectat.
În cazul incisivilor afectați, tratamentele estetice sunt de obicei amânate până la adolescență. Acestea pot include proceduri de albire și infiltrarea smalțului cu rășini speciale, pentru a reduce decolorările și a restabili un aspect normal al dintelui.
Cercetătorii subliniază necesitatea unor studii mai ample, menite să înțeleagă mai bine răspândirea afecțiunii și factorii declanșatori. O mai bună cunoaștere a MIH ar putea contribui în viitor la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente și, eventual, a unor metode preventative, reducând astfel problemele dentare pe termen lung.
Sursa: Descopera
