Bucureștiul se confruntă cu probleme grave în ceea ce privește infrastructura destinată persoanelor cu deficiențe de vedere. Deși în urmă cu un an și jumătate, Primăria Capitalei a anunțat instalarea benzilor tactile pe Bulevardul Lascăr Catargiu pentru a face mai accesibile trotuarele, realitatea de pe teren denotă o cu totul altă situație: elementele de siguranță pentru nevăzători au fost deteriorate ireversibil, iar unele chiar topite din cauza temperaturilor extreme de vara trecută.
### O investiție de moment, lipsită de durabilitate și control
Marcajele tactile, montate cu intenția de a ghida persoanele cu deficiențe de vedere în zone cheie ale orașului, s-au dovedit a fi mai mult un simbol decât un ajutor funcțional. Canicula de anul trecut a fost de-ajuns pentru a topi materialul special, iar pe anumite porțiuni, benzile au fost tocite de trafic și de mersul pietonal. În plus, urmele roților mașinilor ce au urcat pe trotuar în zone de acces spre curți private s-au imprimat în suprafața degradată, făcând inutilă chiar și acea mică formă de orientare.
Primăria a precizat recent că benzile tactile au o garanție de doi ani, iar firma contractată pentru înlocuirea și întreținerea lor urma să facă această intervenție. Totuși, la începutul anului 2026, constatările unei publicații de specialitate au indicat că, după aproape un an de la montare, benzile arată aproape la fel ca în vara anului precedent, promovând astfel o imagine de ineficiență și nepăsare în gestionarea proiectelor destinate accesibilizării orașului.
### Contracte supradimensionate pentru companii de mărimea unei afaceri minuscule
Situația devine cu atât mai halucinantă cu cât autoritățile locale au atribuit recent un contract major pentru marcajele tactile, în valoare de peste 250.000 de lei (aproximativ 50.000 de euro). Contractul constă în achiziția a 10.000 de marcaje și a 1.300 de kilograme de adeziv bicomponent, fiind adjudecat fără concurență de către o singură firmă: Zeplin Trafic SRL.
Datele financiare ale firmei în 2024 sunt greu de crezut pentru un operator serios în domeniu. În acel an, conurile de activitate ale companiei au însumat aproape 34 de lei, adică suma echivalentă cu două cafele sau o plimbare rapidă cu tramvaiul. Acest fapt ridică întrebări fundamentale: cum de a fost în avantaj firma cu venituri atât de modeste, și de ce a fost preferată în fața altor potențiali ofertanți, dacă există?
Această situație scoate în evidență un model discutabil de atribuire a contractelor publice, adesea în funcție de relații sau interese ascunse, nu de capabilitatea reală a companiilor. În condițiile în care infrastructura urbană trebuie consolidată, renovată și întreținută, plafonarea lucrărilor la firme de mici dimensiuni, unele fără capacitatea de a susține astfel de proiecte sau chiar de a le finaliza, pune sub semnul întrebării seriozitatea întregului proces.
### Un viitor problematic pentru accesibilizare și siguranță
Alinierea la cele mai bune practici și asigurarea durabilității infrastructurii dedicate persoanelor cu dizabilități nu pot fi realizate în condițiile actuale. Timpul trece, iar consecințele unei administrări incoerente devin tot mai vizibile: marcajele pentru nevăzători nu doar că s-au deteriorat, dar par a fi abandonate în liniște, dezamăgind comunitatea care așteaptă soluții concrete și eficiente.
Este clar că, dacă Bucureștiul dorește să avanseze în procesul de accesibilizare a orașului, autoritățile trebuie să navigheze mai atent printre problemele de fond, asigurând nu doar achiziții rapide, ci și implementarea unor soluții durabile, supervizate corespunzător, pentru ca eforturile să nu se traducă doar în investiții de fațadă. În condițiile în care viitorul apropiat pare să aducă tot mai multe provocări legate de reparații și întreținere, rămâne de văzut dacă administrația va reuși să corecteze cursul și să ofere cetățenilor accesibilitate reală și sigură, așa cum au dreptul.
