Octavian Fülöp, singurul român în viață dintre supraviețuitorii lagărului Auschwitz, împlinește astăzi aproape 100 de ani. Dramatica sa poveste de supraviețuire, marcată de ororile celui mai faimos lagăr nazist, rămâne o mărturie vie despre cruzimea celui de-Al Doilea Război Mondial și impactul său de durată asupra umanității.
Viața în teror obsedată de Auschwitz
Născut în România, Octavian Fülöp a fost deportat în 1944, pe timpul războiului, odată cu familia sa, în condiții inumane. La numai câțiva ani după ce a venit pe lume, tânărul a fost forțat să parcelez peste granițe pentru a trăi ororile celui mai infam lagăr nazist. Deportarea a durat aproape o săptămână, timp în care a fost închis într-un vagon de marfă, fără apă sau hrană, în condiții în care mulți nu au mai apucat să supraviețuiască.
În condiții de cruzime maximum, Fülöp a traversat o durată de 72 de ore în compartimente insalubre, învelit în voia vremii și lipsit de orice speranță. Iar odată ajuns la Auschwitz, trăirile sale nu s-au sfârșit aici. A fost martor și victim al selecțiilor dure reproduce de medicul nazist Josef Mengele, celebru pentru metodele sale inumane de sortare și experimente.
Supraviețuitor al experienței “carnagiului uman”
Narrativa sa devine cu atât mai impresionantă cu cât reușește să pună într-un context istoric și personal traumele acelor vremuri. “Am fost pentru o vreme în nenumăratele feluri în care oamenii pot fi transformați în instrumente de cruzime”, relatează Fülöp, accentuând condițiile grele din lagăr și brutalitatea de care au avut parte prizonierii. În ciuda șocului imens și a suferinței extrem, Fülöp a reușit să-și păstreze vie dorința de supraviețuire.
După eliberarea din lagăr, octogenarul a început o lungă luptă pentru a-și reconstrui viața, depășind traumele fizice și psihice pe care le-a purtat și le mai păstrează încă, ca martor al unei perioade infernale. Povestea sa devine o mărturie vie despre rezistență, dar și un avertisment pentru generațiile viitoare asupra pericolului intoleranței și urii.
Moștenirea unui om pe marginea timpului
Dedicat în întregime păcii și dialogului intercultural, Fülöp a devenit un simbol al memoriei Holocaustului în România. De-a lungul anilor, a fost invitat la numeroase evenimente și a împărtășit cea mai dureroasă parte a vieții sale pentru a cinsti memoria celor care nu au mai avut această șansă. Împreună cu alte ONG-uri și asociații de profil, el militează pentru păstrarea amintirii acelor vremuri, pentru ca ororile Holocaustului să nu se repete.
În ciuda trecerii anilor, amintirea experiențelor sale și a celor peste un milion de victime românești ale lagărului Auschwitz rămâne un punct de reflecție important pentru societatea românească și nu numai. Ultimele sale declarații sunt un apel la unitate, respect și învățare din trecut, într-un efort de a contracara orice tentativă de negare sau minimalizare a Holocaustului.
Pe măsură ce împlinește aproape 100 de ani, viața lui Octavian Fülöp rămâne un exemplu de curaj și reziliență, o lecție de umanitate și responsabilitate pentru toate generațiile. Într-una dintre ultimele sale intervenții, el afirmă cu tărie: „Noi am trecut prin iad, dar vocea noastră trebuie să fie un strigăt împotriva urii și urciorului întru nu”.
Astfel, povestea sa continuă să inspire și să sensibilizeze, păstrând vie amintirea celor care au pierit, dar și a celor care, precum Octavian Fülöp, au reușit să prorogă peste timp o lecție fundamentală: să nu uităm și să nu iertăm!!!
