Conform Economistul.ro: Aviația, risc major pentru respectarea regulilor sociale, dar controale rare în UE
Autoritățile din Uniunea Europeană consideră sectorul transportului aerian comercial un domeniu cu risc ridicat în privința respectării legislației europene privind mobilitatea lucrătorilor și contribuțiile sociale. Cu toate acestea, acest risc perceput nu se traduce printr-o frecvență sporită a controalelor sau prin alocarea de resurse adecvate, indică un studiu al Autorității Europene a Muncii (AEM). 75% dintre autoritățile naționale participante la sondaj identifică cel puțin o zonă de risc în aviație, însă doar 15% dintre acestea consideră sectorul o prioritate instituțională.
Riscuri identificate și resurse limitate
Conform evaluării AEM, 45 din cele 60 de autorități naționale au semnalat riscuri ridicate în transportul aerian comercial, fie în ceea ce privește detașarea lucrătorilor, coordonarea securității sociale, aranjamentele contractuale, fie sănătatea și securitatea în muncă. Cel mai mare procent de risc ridicat este asociat cu aplicarea regulilor privind detașarea lucrătorilor (62%), urmat de coordonarea securității sociale (61%) și corectitudinea contractelor (58%).
În ciuda acestor percepții, majoritatea autorităților nu tratează aviația ca pe o prioritate. 38% dintre respondenți au declarat că verificarea acestui sector nu este o prioritate pentru instituția lor, în timp ce doar 15% au afirmat contrariul. Mai mult, 62% dintre autorități susțin că activitatea din aviație consumă doar o mică parte din resursele alocate, în timp ce doar 8% au organizații dedicate exclusiv acestui domeniu. Numărul inspecțiilor a rămas, în mare parte, neschimbat în ultimii cinci ani pentru 64% dintre respondenți.
Complexitatea mobilității piloților și echipajelor
Mobilitatea ridicată a piloților și a echipajelor de cabină complică semnificativ verificarea conformității cu legislația. Acești profesioniști pot traversa mai multe jurisdicții într-o singură zi de lucru, iar companiile, intermediarii, aeronavele și bazele operaționale pot avea legături cu diverse state. Inspectorii se confruntă cu provocarea de a determina ce legislație a muncii se aplică, în ce sistem trebuie plătite contribuțiile sociale și dacă situația declarată de operator reflectă realitatea muncii.
Definirea „home base”, locul de unde personalul navigant își începe și încheie în mod normal activitatea, este un criteriu central pentru securitatea socială. Totuși, verificarea devine dificilă atunci când personalul este transferat între baze, lucrează prin intermediari sau baza declarată nu corespunde tiparului real de activitate. Raportul indică o diversitate de aranjamente contractuale, de la cele standard la cele atipice, precum utilizarea agențiilor de muncă temporară, activitatea independentă sau subcontractarea prin entități din alte state.
Dificultăți în control și cooperare transfrontalieră
Stabilirea locului unde un membru al echipajului își desfășoară efectiv cea mai mare parte a activității este o problemă majoră, semnalată de 71% dintre respondenți. Accesul la toate informațiile relevante, cum ar fi programele de zbor, listele de serviciu sau contractele, reprezintă o altă dificultate pentru 59% dintre inspectorii chestionați.
Cooperarea între instituțiile din același stat este frecventă (90%), însă cooperarea transfrontalieră este mai limitată (60%), generând întârzieri în obținerea informațiilor, bariere lingvistice și interpretări diferite ale legislației. Accesul fizic la locul de muncă este, de asemenea, o provocare, datorită procedurilor de securitate și necesității obținerii autorizațiilor pentru intrarea în zone aeroportuare.
În UE, aproximativ 394.500 de persoane lucrau ca personal navigant în 2024. Complexitatea juridică și mobilitatea crescută a acestui grup justifică o monitorizare sporită. Cu toate acestea, datele colectate de AEM arată că, în multe state membre, nivelul controalelor și resursele alocate rămân sub nivelul riscului perceput de autoritățile responsabile.
Sursa: Economistul.ro
