Domeniul securității cibernetice se află în fața unui an fără precedent, în care atacurile digitale devin, odată cu începutul anului 2026, o parte integrantă a conflictelor internaționale și a deteriorării securității globale. După un 2025 marcat de sabotaje cibernetice, atacuri asupra infrastructurii critice precum aeroporturi, suspiciuni de manipulare electorală și bruiaje GPS chiar și la nivelul liderilor europeni, tendințele indică o escaladare a acestor amenințări. Specialiștii avertizează că în următorii ani, atacurile informatice vor deveni nu doar o excepție, ci regula în geopolitica mondială.
### Europa, pe prima linie a războaielor digitale
Continentul european s-a aflat în centrul unui război digital deschis, fiind ținta unui număr semnificativ de incidente informatice. Aproximativ 22% din atacurile ransomware de nivel mondial au vizat state din Europa, pe fondul unei creșteri alarmante în numărul atacurilor de tip DDoS, care au înregistrat milioane de cazuri într-un singur an. Impactul economic a fost resimțit destul de brutal, estimările industriei de asigurări cifrând pierderile celor mai afectate state — Franța, Germania, Italia și Spania — la aproximativ 300 de miliarde de euro în ultimii șapte ani. La nivelul guvernelor, securitatea cibernetică devine astfel o prioritate strategică, iar colaborarea între state și crearea unor mecanisme comune de alertă și răspuns devin imperative pentru apărarea infrastructurii critice.
### Actorii statali și tehnologia AI alimentând armata războiului digital
Prognozele pentru 2026 indică o intensificare a activității cibernetice desfășurate de marile puteri, precum Rusia, China, Iran și Coreea de Nord. China continuă să avanseze în domeniul operațiunilor digitale, cu un accent deosebit pe industria semiconductorilor, un sector extrem de sensibil, din cauza competiției globale și a restricțiilor comerciale. Rusia, pe lângă conflictul din Ucraina, este așteptată să își extindă campaniile de manipulare informatică, mai ales în perioade electorale, pentru a influența deciziile politice în Europa de Vest și America de Nord. Pe de altă parte, Iranul își va intensifica operațiunile în Orientul Mijlociu, utilizând rețele online de dezinformare pentru a-și consolida influența regională. În acest context, tehnologia AI devine atât un instrument de atac, cât și de apărare, într-un echilibru delicat. Raportările indică faptul că tot mai frecvent, atacurile vor fi inițiate și coordonate de agenți AI, capabili să identifice vulnerabilități, să lanseze phishing automatizat sau chiar să manipuleze sistemele de inteligentă artificială pentru a ignora propriile mecanisme de securitate.
### Spațiul și infrastructura GPS, noile frontiere ale războiului digital
Unul dintre cele mai alarmante trenduri pentru următorii ani îl reprezintă atacurile asupra sateliților și sistemelor GPS. Acestea sunt fundamentale pentru aviație, transport maritim, infrastructură militară și dispozitive mobile, fiind vizate frecvent în 2025. Atacatorii pot bruia sau falsifica semnalele GPS, afectând astfel poziționarea precisă a aeronavelor, navelor și dronelor, cu consecințe potențial catastrofale. În cazul în care aceste sisteme sunt compromise, pot surveni devieri de trasee aeriene, lovituri inexacte sau chiar blocarea operațiunilor militare, afectând securitatea continentului și ordinea geopolitică globală.
Experții avertizează că astfel de atacuri, împreună cu interferențele asupra infrastructurii critice, devin un nou standard în conflictele moderne și nu vor mai fi doar excepții, ci practici uzuale în războaiele de următoră generație. La nivel tehnologic, soluțiile care se dezvoltă includ criptarea stringentă a comunicațiilor, crearea de rețele redundante și o colaborare internațională mai strânsă pentru protejarea infrastructurii sensibile.
Perpectiva pentru 2026 reflectă o realitate în care securitatea cibernetică nu mai este doar o chestiune tehnică, ci un factor esențial în dinamica geopoliticii globale. În fața creșterii agresivității digitale, guvernele și companiile trebuie să considere apărarea digitală ca pe un element de bază al securității naționale și economice, învățând să se adapteze și să răspundă rapid noilor provocări într-un mediu în continuă evoluție.
