Analiză | Transport public | Jurnalism
Cuvintele au putere. Uneori, pot liniști. Alteori, pot incendia. În cazul crizei de la STB, asistăm la un conflict simbolic între două tipuri de discurs: unul care încearcă să calmeze spiritele și altul care face tot posibilul să le țină în flăcări.
Pe de o parte, avem mesajul intern al directorului general Andrei Dinculescu. Un text care, indiferent cum l-am privi, încearcă să gestioneze o situație delicată. Dinculescu constată că „articolele produc panică în rândul personalului” și promite că administrația „va corecta și acest lucru”.
Ce înseamnă „a corecta”? Probabil, a identifica sursele scurgerilor de informații și a asigura că, pe viitor, comunicarea internă rămâne confidențială. O practică normală în orice companie.
Pe de altă parte, avizierul electronic al Buletin de București. Acolo, Cătălin Doscaș, redactor-șef cu 30 de ani experiență, transformă același mesaj intern într-un titlu senzațional: „Directorul STB acuză că presa produce panică: Vom corecta și acest lucru”.
Arta manipulării prin citare selectivă
Fraza „vom corecta și acest lucru”, rostită de un director îngrijorat de efectele dezvăluirilor asupra angajaților, devine în interpretarea BdB o amenințare la adresa libertății presei. Se creează, astfel, o falsă dilemă: ori ești de partea presei curajoase care dezvăluie „schemele” conducerii, ori ești de partea puterii care vrea să mușamalizeze.
Realitatea, mult mai nuanțată, este că un director are datoria să-și protejeze angajații de efectele psihologice negative ale unor informații trunchiate. Nu e vorba de cenzură, e vorba de leadership responsabil.
Ce nu spune Buletin de București
Articolul lui Doscaș abundă în detalii menite să creeze suspiciune:
Negocierile s-au purtat „exclusiv cu sindicatul majoritar”, condus de un fost consilier PSD.
Șefii demiși „își pierd doar titulatura de pe ușă, dar rămân conectați la buget”.
Comasările sunt „absurde”, iar „controlul restrâns asupra contractelor facilitează lipsa de transparență”.
Ce lipsește? Contextul.
Sindicatul majoritar reprezintă majoritatea angajaților. E firesc ca negocierile să se poarte cu el. Transformarea posturilor de conducere în posturi de execuție păstrează expertiza în companie. Iar comasările departamentelor sunt frecvente în orice proces de eficientizare administrativă.
Cine produce, de fapt, panica?
Directorul Dinculescu acuză presa că produce panică. Are dreptate? Să analizăm rece.
Pe 9 martie, Buletin de București publică un editorial care descrie măsurile de eficientizare drept o „schemă”. Pe 10 martie, alte publicații preiau senzaționalul. Pe 11 martie, angajații sunt deja nervoși, discuțiile pe grupuri interne sunt tensionate, iar conducerea e nevoită să emită un comunicat de liniștire.
Cine a început acest lanț? Jurnalistul care a ales să prezinte o restructurare necesară drept o „schemă” sau directorul care a încercat să explice situația reală?
O reflexie necesară
Cătălin Doscaș are suficientă experiență pentru a ști că titlurile senzaționale au consecințe. A lucrat la Libertatea, știe cum se construiește un clickbait. A fost la Digi24, știe cum se face o investigație serioasă.
În cazul STB, a ales varianta senzațională. A preferat să ignore datoria de 1,4 miliarde, exceptarea personalului esențial de la tăieri și caracterul standard al măsurilor de reorganizare. A ales să vadă doar „schemele” și „manevrele”.
Poate că, în loc să scrie „Directorul STB acuză că presa produce panică”, ar fi trebuit să scrie „Conducerea STB încearcă să calmeze spiritele după publicarea planului de restructurare”. Dar un astfel de titlu nu ar fi strâns atâtea click-uri, nu-i așa?
Și totuși, într-o societate sănătoasă, presa nu ar trebui să aleagă între adevăr și click-uri. Ar trebui să le îmbine. Iar când un jurnalist cu 30 de ani experiență face constant alegerea greșită, e cazul să ne întrebăm: de ce?
Surse: Buletin de București | STB SA | Primăria Municipiului București
Acest articol reprezintă o analiză editorială bazată pe informații publice.
