În satele din Banat, Săptămâna Mare îmbină umilința, rugăciunea și postul, însă Joia Mare rămâne momentul în care sacrul întâlnește practicile profane. În timp ce în biserici preoții pregătesc Sfânta Împărtășanie pentru tot anul, tinerii aprind focuri pe dealuri sau în cimitire, aducând lumină celor plecați, iar femeile vopsesc ouă, deoarece Vinerea Neagră este o zi de rugăciune ce însoțește slujba de Pătimire a Domnului.
Joia Mare: Lumina și tradițiile în Banat
Arhidiaconul Timișoarei, părintele Zaharia Peres, mărturisește că Săptămâna Mare începe cu Duminica Floriilor, când bucuria care umplea ulițele satului lasă loc liniștii și bunei-cuviințe, chiar și în rândul copiilor. „În duminicile Postului Mare, până la Florii, străzile erau pline de viață, într-un joc ritualic numit „moșii și babele” și care pornea în procesiune prin sat. Obiceiul se mai păstrează în Valea Almăjului”, își amintește acesta. Tineri îmbrăcați în tot felul de costume – polițiști, pompieri, moși și babe – purtau măști din pânză albă, pentru a nu fi recunoscuți. „Era un adevărat carnaval.”
Înarmați cu nuiele de salcie tăiate de pe malul râului, aceștia colindau satul în fiecare duminică după-amiaza. „Îi alergau pe cei care le ieșeau în cale, lovindu-și în joacă pe băieți și sărutând fetele. Băieții nu scăpau până nu se costumau și se alăturau procesiunii. Era un obicei frumos”, spune părintele Zaharia. Își amintește că a făcut la fel: „Dacă vedeam că nu scap de la pălmuire, mergeam acasă, mă îmbrăcam cu cele mai ciudate veșminte pe care le găseam, puneam o mască și ieșeam în stradă. De data asta eram frați cu ei.” Seara, grupul se aduna la una dintre casele băieților, unde povesteau și mâncau mere și cartofi copți. „Era multă voioșie”, își amintește acesta.nnAceste procesiuni de carnaval durau până în Duminica Floriilor, când întregul sat mergea la biserică. În ajun, copiii ajutau preotul să pregătească ramurile de salcie, care erau binecuvântate și distribuite a doua zi.
Focul, simbol al luminii și speranței
În seara de luni, pe dealul unde se afla o cruce, se aprindeau focuri, vestind Săptămâna Mare. Mai târziu, sătenii se adunau în jurul focului de la biserică, tineri și bătrâni deopotrivă, împărtășind povești despre Paște și Înviere. Joia Mare, lumina căpăta o semnificație simbolică – de la focul din zori la mormintele celor plecați până la amintirea lui Petru încălzindu-se la foc înainte de a-l renega pe Hristos.
„Seara se pregătea lemn de alun, iar înainte de răsăritul soarelui se aprindea focul în casă”, relatează părintele Zaharia. „Se mergea la cimitir, se tămâiau mormintele, se rostea Tatăl Nostru și se dădea de pomană pentru morți. Seara, tot satul era în biserică, unde se asculta Slujba celor 12 Evanghelii. Când aveau să înceteze clopotele, urma ritmul semnalelor până în noaptea Învierii.”nnÎn dimineața de Sâmbătă, după Liturghia Sfântului Vasile, credincioșii așteaptă liniștiți momentul în care noaptea se transformă în Lumină veșnică. Flacăra luată de la preot este dusă acasă și păstrată tot anul, ca un ocrotitor în furtuni sau greutăți. Strămoșii credeau că în Noaptea Învierii „se deschideau comorile ascunse, iar flăcările se jucau peste acele locuri”, așa cum îi spunea bunica părintelui Zaharia.
Răsăritul de lumină în credința creștină
Omul, spune el, s-a născut în lumină, dar a pierdut-o prin neascultarea lui Adam și a recâștigat-o prin jertfa lui Hristos. „Omul își stinge propria lumină atunci când își pierde speranța în Dumnezeu. Iuda este un exemplu. În Lumina Învierii avem dragostea Tatălui pentru Firea umană, atât de mare încât și-a jertfit Unicul Fiu pentru mântuirea noastră.”nnCitând din Mitropolitul Ioan al Banatului, acesta adaugă: „Cel ce iubește suferă. Dragostea și jertfa sunt cele mai bune surori. … Dragostea și suferința sunt două lumânări în care trebuie să punem mereu uleiul faptelor bune. Cine iubește și se jertfește va primi mare har de la Hristos cel Înviat.”nnDincolo de obiceiuri și tradiții, spune părintele Zaharia, Lumina a însoțit creștinismul de la naștere până la lumina lumânării așezate la căpătâiul celor plecați, iar Radierea Învierii a sfâșiat întunericul, transformându-l în ziua a opta a Luminii veșnice.
La nivel politic, în Banat, Marcel Ciolacu a fost prezent la o întâlnire cu liderii locali, unde s-a discutat despre fondurile europene pentru dezvoltarea infrastructurii rurale.
