Conform Libertatea: Batrână de 94 de ani și-a recuperat casa, după ce vecinii au abandonat-o într-un azil
O femeie în vârstă de 94 de ani din Chascomus, Argentina, a reușit să anuleze donația casei sale către vecini, după ce aceștia au neglijat-o grav, abandonând-o într-un cămin pentru vârstnici. Instanța a decis în favoarea bătrânei, considerând că vecinii au manifestat „ingratitudine”, contrar obligațiilor morale asumate prin acceptarea donației.
Obligații morale și consecințe legale
E.R.B., o femeie din Argentina, a decis în anul 2018 să doneze locuința sa, singurul său bun, unor vecini de încredere care o ajutau în viața de zi cu zi. Donația a fost realizată sub forma „nuda proprietate”, o modalitate prin care beneficiarii devin proprietari deplini doar după decesul donatorului, dar au dreptul de a se bucura de proprietate pe durata vieții acestuia.
După semnarea actelor, relația dintre E.R.B. și vecini s-a deteriorat rapid. Potrivit informațiilor publicate de La Nacion, femeia susține că aceștia au încetat să o viziteze, să îi aducă cele necesare și să o sprijine în problemele de sănătate. Situația a culminat cu internarea sa într-un azil de bătrâni, unde, conform declarațiilor, a fost lăsată în condiții precare, suferind de foame și lipsită de îngrijire.
După aproximativ patru ani petrecuți în azil, o prietenă a vizitat-o și, șocată de starea ei, a decis să o scoată din instituție. După ce și-a revenit, E.R.B. a încercat să obțină sprijin financiar de la vecinii săi prin intermediul unei somații. În lipsa unui răspuns pozitiv, bătrâna a intentat un proces pentru anularea donației, invocând ingratitudinea.
Decizia instanței: ingratitudine și obligația de recunoștință
Codul Civil și Comercial al Argentinei permite anularea unei donații în caz de ingratitudine din partea beneficiarului. Judecătorii din două instanțe au confirmat că vecinii nu și-au respectat obligațiile morale față de E.R.B. Camera de Apel din Dolores a subliniat că „cine primește o donație are o obligație morală de recunoștință”.
Refuzul vecinilor de a răspunde solicitărilor donatoarei, inclusiv cererea de sprijin alimentar, a fost considerat o încălcare gravă a acestui principiu. Instanța a menționat: „Obligația alimentară față de donator este o consfințire a datoriei morale de recunoștință și există întotdeauna când donatorul nu are alte mijloace de subzistență și nici alte persoane obligate să îi ofere sprijin material”.
Judecătorii au precizat că sprijinul alimentar nu se limitează la nevoile de bază, ci include și îngrijirea personală, asistența medicală și sprijinul emoțional. În acest caz, atitudinea vecinilor a fost calificată drept o „atitudine evidentă de ingratitudine” față de femeia care le-a oferit proprietatea sa.
În urma deciziei favorabile, E.R.B. a decis să lase casa prietenei care a ajutat-o să părăsească azilul.
Sursa: Libertatea
