Astăzi, Mișcarea Conservatoare a organizat un protest în fața Parlamentului, intitulat sugestiv „Eminescu să ne judece”. Acțiunea a atras și sprijinul partidului AUR, principalul partid de opoziție, care îi îndeamnă pe susținătorii săi să ia parte la manifestație. Motivul? Legea Vexler, inițiată de deputatul de origine evreiască Silviu Vexler, care, susțin protestatarii, ar putea duce la ștergerea din istorie a unor personaje culturale sau istorice.
Claudiu Târziu, fost copreședinte al AUR, a devenit figura centrală a acțiunii de astăzi. După ce a demisionat din partid, Târziu și-a lansat propria platformă politică, Acțiunea Conservatoare, ceea ce l-a transformat într-un competitor pentru liderul AUR, George Simion. „O lege liberticidă și îndreptată împotriva identității românești” este cum descrie Târziu Legea Vexler, avertizând că poate duce la închisoare pentru o simplă postare pe rețelele sociale.
Critica la adresa legii se concentrează asupra percepției că aceasta ar interzice exprimarea culturală și libertatea de opinie. Târziu subliniază că aceasta ar putea duce la marginalizarea unor figuri istorice importante din cultura română. Dar realitatea este că Legea Vexler nu restrânge libertatea de exprimare în domeniul artei sau educației. Aceasta se concentrează pe interzicerea promovării ideologiilor fasciste, legionare, rasiste și antisemitismului, o măsură menită să combată și să aducă o clarificare legislativă.
AUR, prin vocea liderilor săi, a organizat apeluri publice pentru a mobiliza susținătorii să iasă în stradă. „Împotriva unei legi care amenință cultura națională”, au declarat responsabilii formațiunii. Însă protestul ridică și întrebări asupra legitimității sale, având în vedere că Legea Vexler nu introduce sancțiuni pentru activități legate de artă sau dezbateri publice. De fapt, legea clarifică și extinde reglementările existente din 2002, menționând explicit că faptele comise în aceste domenii nu constituie infracțiune.
Legea actuală precizează ce înseamnă „legionar” și interzice promovarea ideilor și simbolurilor asociate cu mișcările fasciste. Claudiu Târziu afirmă că protestul își are justificarea în teama că legea ar putea fi aplicată cu strictețe, mai ales în contextul istoric românesc care a permis până acum apologia legionarismului. Așadar, de ce acest demers, tocmai acum? Răspunsul ar putea fi legat de încercarea de a reacționa proactiv la o schimbare legislativă care impune consecințe mai clare și mai severe pentru faptele de acest gen.
Într-un climat socio-politic deja predispus la controverse și dezbateri aprinse, întrebările legate de rolul lui Mihai Eminescu în această poveste devin inevitabile. Se invocă figura poetului național pentru a legitima manifestația, deși Eminescu a scris la vremea sa despre teme controversate, inclusiv antisemitismul. Organizatorii par să folosească imaginea lui pentru a justifica o opoziție față de lege, ceea ce ridică un paradox: folosirea unui simbol național în lupta împotriva unei reglementări care, teoretic, nu ar trebuie să afecteze studiul sau contextualizarea istorică.
Protestul de astăzi subliniază nu doar tensiunile politice actuale, ci și modul în care trecutul este invocat în dezbaterea contemporană. Deși există suficiente argumente legale pentru a susține aplicabilitatea Legii Vexler, mitanții ei continuă să conteste legitimitatea acesteia, invocând o percepută agresiune asupra libertății de exprimare. Sub această mantie, însă, se ascunde uneori o dorință de a promova ideologii și valori ce pot fi dăunătoare.
În final, realitatea este că legea impune reguli în ceea ce privește discursul public. Așadar, întrebarea care rămâne este: până unde suntem dispuși să mergem în numele libertății de expresie, fără a permite răspândirea urii sau a violenței? Protestul de astăzi este doar un simptom al unui conflict mai profund, un signal că istoria riscă să se transforme în instrument politic, nu în lecție de învățat.
