Un analist financiar de pe Wall Street a reușit să străbată Strâmtoarea Ormuz înarmat cu 15.000 de dolari cash, dezvăluind un sistem de „taxe” impus de Iran pentru trecerea vaselor prin zonă. Misiunea, descrisă de publicațiile internaționale, a fost întreprinsă de „Analistul nr. 3” de la firma „Citrini Research”, care a încercat să înțeleagă mecanismele din spatele blocadei iraniene, ce amenință stabilitatea economică globală.
O incursiune riscantă, plină de peripeții
Analistul, plecat într-o misiune neobișnuită, s-a prezentat în regiune cu trabucuri cubaneze și pliculețe cu nicotină, în încercarea de a-și ascunde identitatea. A reușit să închirieze o barcă prin intermediul unor traficanți iranieni, după ce a fentat serviciile de securitate din Oman. Scopul declarat a fost să verifice direct presupusa blocadă iraniană a Strâmtorii Ormuz, prin care trece aproximativ o cincime din petrolul și gazele lumii.
Printre peripețiile misiunii s-a numărat o percheziție la frontiera cu Oman, unde agenții au descoperit trabucurile, dar au ratat echipamentul de înregistrare. La revenirea pe țărm, analistul a fost reținut pentru scurt timp de autoritățile omaneze, care i-au confiscat telefonul, fiind ulterior eliberat fără explicații. Experiența a fost descrisă într-un raport publicat pe Substack, în care analistul a detaliat observațiile sale directe, realizate în timp ce dronele de atac Shahed survolau zona.
Sistemul de „taxe” și adaparea globală
Raportul scoate în evidență un sistem de „taxe” impus de Iran pentru trecerea petrolierelor prin strâmtoare, contrar raportărilor oficiale. Dovezile au fost adunate prin conversații purtate în porturile și barurile de lux din Dubai și Oman. Analistul a renunțat la tehnologia de ultimă oră și la hărțile satelitare, preferând un carnețel și un telefon ieftin chinezesc.
Datele sugerează că Iranul permite trecerea unui număr mult mai mare de petroliere decât cel raportat oficial. În timp ce Washingtonul continuă să mizeze pe intervenții militare, alte state, inclusiv aliați cheie precum Franța, Grecia și Japonia, par să se adapteze noului context, preferând să negocieze condițiile de tranzit.
Amenințarea: prăbușirea regimului
Conform analiștilor de la „Citrini Research”, mecanismul de plată impus de Iran va facilita tranzitul unui flux tot mai mare de petroliere, indiferent de viitoarea administrație americană. Teheranul consideră situația actuală ca un pariu cu șanse mari de reușită, profitul fiind garantat în aproape orice scenariu. Singura amenințare reală ar fi prăbușirea totală a regimului, care ar elimina definitiv această sursă de venituri ilicite.
