Conform Antena 3: Echipa națională feminină de fotbal a Afganistanului, dispersată în toată lumea din cauza regimului taliban, s-a reunit în Noua Zeelandă pentru o serie de meciuri amicale și un cantonament, marcând prima lor colaborare după ani de exil și restricții. Decizia FIFA din luna aprilie, care permite jucătoarelor să reprezinte Afganistanul în competiții oficiale fără aprobarea Federației de Fotbal din Afganistan, a deschis noi perspective pentru aceste sportive. Sub conducerea talibanilor, femeile și fetele au fost eliminate din aproape toate aspectele vieții publice, inclusiv din sportul organizat.
Echipa, fondată în 2007, a fost nevoită să se refugieze în țări precum Australia, Regatul Unit și Portugalia. Dificultățile obținerii documentelor de călătorie au reprezentat o provocare majoră în ultimii cinci ani pentru cooptarea jucătoarelor în antrenamente comune. Această reunire în Noua Zeelandă, la peste 13.000 de kilometri de casă, este un moment emoționant pentru sportive.
Amintiri dureroase și speranță
Manozh Noori, acum în vârstă de 23 de ani și stabilita în Australia, își amintește cu emoție perioada petrecută în Kabul, unde juca fotbal pe străzile orașului și se înscrisese în secret la cluburi locale. Succesul său a fost adesea ascuns de teama reacției familiei, în special a fratelui său mai mare, care nu agrea implicarea ei în sport. După ce fața sa a apărut la televizor, a fost nevoită să infrunte furia fratelui și îngrijorarea mamei sale. „Mama plângea”, mărturisește Noori. „Mi-a spus: «El este cel care ne întreține financiar. Cum vom supraviețui?»” În cele din urmă, a renunțat temporar, dar a reluat activitatea sportivă cu sprijinul unui alt frate din Germania.
La revenirea talibanilor la putere în 2021, Noori a fugit din țară, îngropându-și medaliile și trofeele în grădina casei familiei, cu speranța de a le dezgropa într-o zi. Fotbalul i-a permis să-și aducă mama și sora în Australia, asigurându-le o viață mai bună și șansa de a studia. Ea speră ca fratele său să înțeleagă că activitățile sale sportive nu o definesc ca o persoană rea.
Fotbalul, o cale spre libertate
Alte jucătoare, precum Mursal Sadat, subliniază rolul crucial al fotbalului în supraviețuirea lor în perioade tulburi. „Dacă nu aș fi fost fotbalistă, aș fi încă în Afganistan, una dintre milioanele de fete cărora nu li se permite să învețe, să-și exprime opinia sau să-și aleagă propriul viitor”, declară Sadat, care acum lucrează ca antrenoare și activistă pentru drepturile omului în Australia. Ea a fost adesea judecată și avertizată în Afganistan că practicarea sportului o va împiedica să se căsătorească. Astăzi, logodnicul ei și familia acestuia îi susțin activitatea, considerând-o „mândria familiei”.
Najma Arefi, o fundașă de 22 de ani, își amintește de antrenamentele în condiții extreme și de victoria echipei sale într-un campionat național, eveniment care a schimbat percepția asupra sportului feminin în orașul Herat. Acum stabilită în Regatul Unit, Arefi studiază justiția penală și se bucură de libertatea de a lua propriile decizii. Cu toate acestea, ea resimte vinovăție și tristețe pentru femeile din Afganistan cărora le sunt refuzate libertățile fundamentale, simțind presiunea de a profita de fiecare oportunitate. Arefi mulțumește Khalidei Popal, fondatoarea echipei naționale, pentru eforturile depuse în recunoașterea FIFA.
Victoria pe terenul vieții
Federația Internațională de Fotbal (FIFA) a confirmat recunoașterea echipei fără aprobarea talibanilor, un pas istoric pentru sportivele afgane. Autoritățile talibane, prin directorul pentru sport Ahmadullah Wasiq, au refuzat să comenteze direct decizia FIFA, dar și-au exprimat dorința unei vizite a organizației și a reluării sprijinului pentru fotbalul afgan. FIFA a condiționat însă sprijinul de permiterea accesului femeilor la fotbal.
În ciuda celor două înfrângeri în fața selecționatei Insulelor Cook (scor 1-0 și 3-0), meciurile din Auckland au reprezentat o victorie simbolică. Ele demonstrează reziliența și determinarea jucătoarelor afgane de a nu dispărea din peisajul sportiv, în ciuda exilului și a incertitudinii. Revenirea pe teren este o dovadă a spiritului lor de luptă.
Sursa: Antena 3
