Reconfigurarea rezidențiatului în România stârnește îngrijorări: Ministerul Sănătății menține formatul tradițional pentru sesiunea din 2026
O decizie surprinzătoare a Ministerului Sănătății, reluată în contextul dezbaterilor aparent fără sfârșit privind reformarea sistemului educației medicale, revine asupra planurilor de schimbare a modului de organizare a examenului de rezidențiat. În ciuda prevederilor NOII OG 44/2024, care introducea un model inovator, începând cu sesiunea din noiembrie 2026, oficialii au optat pentru păstrarea sistemului clasic, în fața unor controverse și semne de întrebare privind sustenabilitatea noului format.
Modelul de organizare cu patru subdomenii: o viziune încă neconfirmată
Modificarea propusă în 2024 viza o abordare structurală mult mai specializată și diversificată a rezidențiatului, cu patru subdomenii distincte, destinat să reducă supraîncărcarea candidaților și să crească calitatea pregătirii. În esență, această reformă avea drept scop să adapteze sistemul medical la noile cerințe ale disciplinei și să promoveze o specializare mai clară și mai eficientă a medicilor rezidenți.
Cu toate acestea, implementarea a fost întâmpinată cu reticență, iar recent ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a explicat public că modelul „pare nesustenabil” și „nu prea stă în picioare”. Potrivit acestuia, întreaga construcție a noului sistem ar necesita resurse și infrastructură ce nu sunt încă puse la punct, iar riscurile de a distorsiona procesul de selecție și educație nu sunt de neglijat.
De ce optează Ministerul pentru stabilitate?
Decizia de a păstra formatul clasic pentru sesiunea de anul viitor a fost luată pentru a evita fluctuațiile majore și a menține stabilitatea în sistemul de învățământ medical. Pentru specialiști și candidați, un sistem stabil și predictibil reprezintă un element esențial într-un domeniu atât de sensibil, unde deciziile luate pe ultima clipă pot avea consecințe pe termen lung.
„Pe de o parte, modificarea (…) nu se justifică în condițiile actuale, iar pe de altă parte, trebuie să ne asigurăm că orice schimbare are suportul logistic și administrativ necesar”, a declarat ministrul Rogobete. În plus, lipsa de pregătire și experiență în implementarea noilor scheme a făcut ca oficialii să prefere o abordare prudentă, evitând riscul unui dezastru în programul de formare a medicilor rezidenți.
Contextul reformelor în sistemul educației medicale
Reforma rezidențiatului a fost un subiect intens dezbătut în ultimele două decenii în sistemul medical din România, fiind privită atât ca o necesitate de adaptare la standardele europene, cât și ca un demers complicat din cauza biroCRAției și resurselor limitate. În ultimul deceniu, încercările anterioare de modificare au fost blocate de lipsa fondurilor, de controverse legate de criteriile de selecție și de dificultățile administrative.
În plus, criza sanitară provocată de pandemie a accentuat necesitatea unor reforme reale, dar a complicat planurile de schimbare pentru sistemul de sănătate. Mulți actori din domeniu au solicitat robustețe și stabilitate în procesul educației medicale, astfel încât există o anumită îngrijorare în rândul profesorilor și candidaților cu privire la modificări care pot perturba echilibrul delicat existent.
Pe de altă parte, autoritățile susțin că sistemul trebuie să evolueze, dar în ritm și condiții realiste, evitând deciziile imprudente. Această poziție a fost justificată public prin afirmația ministrului olitic: „Implementarea unui nou model trebuie să fie bine fundamentată, altfel riscă să fie doar teoretică și să nu atingă scopurile sperate”.
Perspective și ultimele declarații
Pentru moment, planurile de reformare a rezidențiatului sunt în impas, iar decizia de a menține formatul tradițional pentru sesiunea din 2026 vine ca un semnal clar că orice schimbare trebuie să fie gândită cu atenție și luată în condiții de maximă responsabilitate. Ministrul spune că trebuie „să analizăm toate aspectele și să ne pregătim pentru momentele următoare, în speranța că în viitor reformele vor putea fi implementate mai eficient”.
În ciuda provocărilor, nu sunt excluse noi discuții și consultări în următoarea perioadă, pe măsură ce experții și reprezentanții sistemului medical își doresc să găsească o soluție pragmatică pentru a adapta educația rezidenților la cerințele realității din teren, fără a compromite calitatea și stabilitatea învățământului medical. Rămâne de văzut dacă această abordare echilibrată va face diferența în reformarea sistemului educațional și medical în România.
