Zi istorică pentru relațiile dintre România și Republica Moldova: Academia Română și Academia de Științe a Moldovei reafirmă legătura strânsă și rolul fundamental al culturii și științei în apropierea celor două popoare

Două mari instituții culturale și științifice din spațiul românesc și moldovenesc, Academia Română și Academia de Științe a Moldovei, au emis marți o declarație comună care marchează un moment important în evoluția relațiilor dintre cele două țări. Într-un context în care dinamica geopolitică și geoparolară a regiunii devin tot mai complexe, aceste instituții își reafirmă rolul esențial în menținerea și promovarea identității naționale, într-un moment în care granițele fizice par să își piardă din relevanță în fața celor culturale și intelectuale.

“Dispariția de facto a hotarului artificial” și impactul asupra identității naționale

În documentul cercetat și semnat de președintele Academiei Române, academician Ioan-Aurel Pop, și de președintele Academiei de Științe a Moldovei, documentul se referă la „dispariția de facto a hotarului artificial de-a lungul Prutului”, remarcând felul în care diferențele politice și administrative de-a lungul acestei linii ce divizează de câteva decenii două state au devenit tot mai neînsemnate în contextul unei frății culturale și istorice evidente. Aceasta nu reprezintă doar o expresie simbolică, ci are implicații concrete asupra modului în care cele două popoare percep și își păstrează identitatea.

Respingând orice idée de separare completă, instituțiile susțin că „tradiția, limba și valorile comune trebuie să fie elementele care să unească, mai mult decât să divizeze”. Într-un moment în care unele voci promovează ideea unei rupturi sau distanțări, declarația subliniază că aceasta nu trebuie să devină o povară pentru relația istorică și culturală dintre români și moldoveni.

Rolul fundamental al culturii și științei în consolidarea identitară

Un aspect central al declarației îl reprezintă reafirmarea importanței apărării și promovării culturii și științei ca lianturi între cele două națiuni. Într-o lume tot mai globalizată, în care gravitația economică și geopolitică pare să ajute la uniformizarea unor identități diverse, cele două academii își exprimă hotărârea de a consolida eforturile de păstrare a specificului românesc și moldovenesc.

„Instituțiile noastre trebuie să fie un catalizator pentru valorificarea patrimoniului comun, dar și un for al educației și cercetării, asigurând astfel un viitor în care identitatea națională va fi păstrată și înțeleasă în întreaga ei complexitate și frumusețe”, afirmă academicienii în avizul lor. În această idee, ei și-au exprimat angajamentul comun de a sprijini proiecte care să promoveze limba și literatura română, istoria comună și valorile sociale care au definit de-a lungul vremurilor poporul român, indiferent de granițele administrative.

Etape către o viitoare consolidare a relațiilor culturale și științifice

Declarația nu este doar un act de reafirmare a identității, ci și un apel la acțiune. În următoarea perioadă, cele două academii intenționează să intensifice colaborarea în domeniul cercetării științifice, schimburilor de experți, proiecte în domeniul educației și evenimente culturale comune. În condițiile în care granițele fizice devin mai permeabile, iar relațiile politice sunt supuse criticilor sau provocărilor, aceste inițiative ar putea servi drept modele pentru întărirea unei legături trainice, bazată pe valori și istorie comune.

Este o perioadă în care ambele instituții înțeleg că este vital să acționeze în direcția înțelegerii reciprocilor și păstrării identității culturale, chiar și în fața diverselor provocări internaționale. Declarația de marți consemnează, în mod simbolic, un pas important în această direcție, reflectând o dorință comună de a nu lăsa ca factori externi să afecteze frăția veche descrisă prin limba, istoria și cultura comună.

Rămâne de văzut cum vor concretiza aceste angajamente cele două instituții în anii următori, însă mesajul transmis este cât se poate de clar: identitatea și valorile comune nu pot fi sfărâmate de granițele administrative, iar fraternitatea românească și moldovenească trebuie să fie conservată, împărtășită și cultivată în continuare. Într-un continent în continuă schimbare, aceste semnale de unitate sunt un exemplu de durabilitate și conștientizare a faptului că, dincolo de orice diferențe politice, românii și moldovenii au o rădăcină comună ce trebuie păstrată vie.